Ziua Mondială a Sănătății Mintale are loc în fiecare an, pe 10 octombrie, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la problemele de sănătate mintală și pentru a încuraja eforturile de sprijinire a celor care se confruntă cu astfel de probleme.
În prezent, peste jumătate din locuitorii planetei au un loc de muncă și 15% dintre ei suferă de o tulburare mintală * Fără sprijin eficient, tulburările mintale și alte afecțiuni conexe influențează negativ încrederea și identitatea unei persoane la locul de muncă * Douăsprezece miliarde de zile lucrătoare se pierd, anual, numai din cauza depresiei și a anxietății * În plus, persoanele care trăiesc cu afecțiuni mintale severe sunt în mare parte excluse de la locul de muncă, deși acest lucru este important pentru recuperarea lor * Tulburările mintale afectează familiile, îngrijitorii, colegii, comunitățile și societatea în general * Depresia și anxietatea costă economia globală un trilion de dolari în fiecare an, în principal din cauza productivității reduse.
Orice persoană are dreptul la muncă și toți lucrătorii au dreptul la un mediu de lucru sigur și sănătos. Munca poate fi un factor de protecție pentru sănătatea mintală, dar poate contribui și la înrăutățirea acesteia, deși motivele pot fi prevenite, relevă Organizația Mondială a Sănătății (OMS) într-un raport recent: discriminarea și inegalitatea, volumul excesiv de muncă și nesiguranța locului de muncă reprezintă riscuri pentru sănătatea mintală.
Pe de altă parte, “munca decentă” (concept propus de OMS) susține ideea de sănătate mintală, care asigură: mijloacele de trai; un sentiment de încredere, scop și realizare; oportunități pentru relații pozitive și incluziune în comunitate, printre multe alte beneficii.
Un mediu de lucru sănătos și sigur nu este doar un drept fundamental, ci poate să reducă la minimum tensiunile și conflictele la locul de muncă și să îmbunătățească performanța și productivitatea.
Dimpotrivă, lipsa structurilor eficiente și a sprijinului, în special pentru cei care trăiesc cu afecțiuni de sănătate mintală, poate afecta capacitatea unei persoane de a se bucura de munca sa și de a munci eficient; poate submina prezența la locul de muncă și chiar îi poate împiedica pe oameni să se angajeze în muncă.
La locul de muncă, riscurile pentru sănătatea mintală, numite și riscuri psihosociale, pot fi legate, printre altele de: cerințele contradictorii, volumul excesiv de muncă și programul prelungit de lucru; lipsa de claritate privind rolul pe care îl are de îndeplinit angajatul; schimbările organizatorice gestionate necorespunzător; reorganizarea, nesiguranța locului de muncă și nesiguranța financiară; comunicarea ineficientă; lipsa de sprijin din partea conducerii sau a colegilor; hărțuirea psihologică și sexuală; discriminarea; violența din partea terților(colaboratori, clienți etc.); un mediu organizațional care permite comportamente negative; discriminare și excludere; sub-sau supra-promovare; nesiguranța locului de muncă, salariu inadecvat sau investiții slabe în dezvoltarea carierei.
Toate acestea au drept consecințe: scăderea performanței și productivității; creșterea ratei de pensionare anticipată; prezența angajaților la locul de muncă, dar fără a funcționa la capacitate maximă; creșterea conflictelor și tensiunilor interpersonale; scăderea satisfacției și angajamentului la locul de muncă; riscul ca aceste persoane să demisioneze.
Mai mult de jumătate din forța de muncă globală lucrează în economia informală (activitate economică legală, dar ascunsă în mod deliberat autorităților publice pentru a evita plata contribuțiilor datorate statului), unde sănătatea și siguranța nu beneficiază de protecție legal reglementată. Acești lucrători își desfășoară activitatea în medii de lucru nesigure, muncesc multe ore peste program, au acces redus sau deloc la protecție socială sau financiară și se confruntă cu discriminare, toate acestea putând afecta sănătatea mintală.
Deși riscurile psihosociale pot fi întâlnite în toate sectoarele, unii lucrători sunt mai susceptibili de a fi expuși, din cauza a ceea ce lucrează sau unde și cum lucrează. Lucrătorii din domeniul sănătății muncesc adesea în medii cu risc crescut de expunere la evenimente adverse, care pot avea un impact negativ asupra sănătății mintale.
La rândul lor, recesiunile economice sau urgențele umanitare și de sănătate publică generează riscuri precum pierderea locurilor de muncă, instabilitatea financiară, șanse de angajare reduse, creșterea șomajului etc.
Munca poate fi un cadru care amplifică problemele ce afectează sănătatea mintală, inclusiv discriminarea și inegalitatea bazate pe factori precum rasa, sexul, identitatea de gen, orientarea sexuală, handicapul, originea socială, statutul de migrant, religia sau vârsta.
Persoanele cu afecțiuni grave de sănătate mintală sunt mai susceptibile de a fi excluse de la angajare, iar atunci când sunt angajate, au de făcut față inegalităților generate de afecțiunile de care suferă. De asemenea, lipsa locului de muncă prezintă un risc pentru sănătatea mintală. Șomajul, nesiguranța financiară și pierderea recentă a locului de muncă sunt factori de risc pentru tentativele de sinucidere.
Persoanele care trăiesc cu probleme de sănătate mintală au dreptul de a participa la muncă pe deplin și în mod echitabil. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități oferă un acord internațional pentru promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități (inclusiv dizabilități psihosociale), inclusiv la locul de muncă.
Un sondaj realizat de Asociația Americană de Psihiatrie a constatat că unul din trei angajați se teme că solicitarea de îngrijire a sănătății mintale poate duce la o anumită formă de represalii sau chiar la concediere.
Aceste consecințe pot avea un impact semnificativ asupra organizațiilor, inclusiv asupra moralului angajaților și reputației companiei. Consecințele se traduc și în costuri semnificative pentru întreprinderi și societate în ansamblu. Un ciclu vicios de recrutare, formare și plecare a angajaților, de exemplu, generează costuri ascunse semnificative, iar nivelurile ridicate de stres și tensiune afectează nu doar moralul angajaților, ci și eficiența organizațională.
În România, stresul la locul de muncă a contribuit la fluctuații ridicate ale personalului, precum și la costuri semnificative legate de accidente și vătămări. Estimările costurilor suportate de întreprinderi și de societate din cauza stresului la locul de muncă sunt considerabile, ridicându-se la miliarde de euro la nivel național.
Cu toate acestea, mulți angajatori se feresc să recunoască acest fenomen, preferând să-l trateze ca pe o simplă formalitate birocratică.
Din păcate, deși legislația europeană stabilește cadrul general de abordare a protecției sănătății și asigurării securității angajaților, prevenirii riscurilor profesionale, eliminării factorilor de risc și accidentare, în majoritatea cazurilor, acest lucru nu se întâmplă.
Stresul profesional nu are, momentan, nicio reglementare în rândul prevederilor ce țin de sănătatea și securitatea în muncă (SSM), dar regăsim o scurtă referire la acesta într-o lege care face din stres o formă de hărțuire morală la locul de muncă, respectiv Legea 167/2020, potrivit avocat.net:
“Într-o epocă în care locul de muncă evoluează rapid, nu putem ignora impactul psihologic al acestor schimbări. De aceea, este esențial pentru angajatori să identifice riscurile psihosociale și să recunoască că stresul și presiunea la locul de muncă nu sunt doar provocări individuale, ci reprezintă, în același timp, riscuri semnificative pentru sănătatea organizațională și productivitatea economiei naționale.
Schimbarea de paradigmă a SSM înseamnă, printre altele, ca angajatorii din România să acorde aceleași eforturi și resurse gestionării sănătății mintale precum fac pentru aspectele tehnice și fizice ale locului de muncă. Este timpul să ne uităm dincolo de hârtii și proceduri și să investim în capitalul uman, cel care formează temelia oricărei organizații de succes”.
Potrivit Institutului Național pentru Sănătate Publică (INSP), în România, prevalența tulburărilor mintale și de comportament a ajuns de la 1.566 cazuri la 100.000 de persoane în anul 2012 la 2.890 cazuri la 100.000 de persoane (3 cazuri la 100 de persoane) în anul 2021, iar în aceeași perioadă, prevalența bolilor psihice (reprezentând doar o parte a tulburărilor mintale și de comportament) a crescut de 6 ori. (surse documentare - who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-health-at-work; mayoclinic.org; insse.org; foto - pixabay.com)
Documentar de ILEANA SANDU
