Zilele trecute s-a petrecut validarea ultimilor aleși locali, înțelegând primarii și consilierii lor locali ieșiți din urne la alegerile din ziua de 9 iunie a.c., pe care le-am și dat uitării. Inedit și surprinzător pentru omul din popor, numit popular alegător și elevat elector, cele patru categorii de alegeri din acest an s-au grupat două câte două, precum elevii în unele școlițe în clase simultane. Localele (inclusiv alegerea președinților de consilii județene și a consilierilor) le-am executat în urmă cu patru luni. Numai că, alt aspect inedit, ne tot reformăm de trei deceniui și tot nereformați suntem. Exceptând reformații lui Jean Calvin (1509-1564), rămași statornici credinței lor și după cinci veacuri. Noi am ajuns să nu mai credem în nimic. Și în nimeni. Eventual, în Dumnezeu, dar tot mai rezervat, reduse drastic efectivele credincioșilor adevărați. Farisei avem excedentar, chiar și pentru export.
Toate bune și frumoase, totul „pentru fericirea copiilor noștri", cum declară unii papagali interogați de reporteri inteligenți, puși să-și motiveze votul. Inclusiv aberațiile Puterii. Așa se face că, în vreme ce europarlamentarii noștri scumpi visau la căruța de parale de la Strasburg, edilii locali au mai rămas la volan patru luni, iar cei proaspeți au rămas în stand-by, uitați în sala de așteptare. Un calcul trebuie să fi fost. Răgaz să-și ascundă, precum pisica, dovezile unor fapte rău mirositoare. Un bonus nesperat, să-și mai poleiască mandatul trecut cu fapte neîmplinite sau nesemnificative și să-și rotunjească veniturile cei care „se încheie la mandat", cum se exprima un hâtru de serviciu și de vocație. Cârcotaș. De ce nu, pentru a pregăti alegerile următoare - parlamentarii noștri scumpi și președintele țării. Practic, vom mai avea trei runde electorale: parlamentarele într-un singur tur, bulversând Sărbătoarea Națională, și prezidențialele în două ture sau tururi.
Ăst-timp, campania electorală sau post-electorală a localelor continuă. Subteran, sau chiar la vedere. Exteriorizată chiar prin confruntări contondente (ne)electorale, postelectorale. Spre jubilarea presei, angajată sau dezangajată. Supramediatizat cazul Toplița, recte înfruntarea dintre foști și viitori, după ce confruntarea electorală a scos din cărți edilul în funcție până zilele trecute. Că din urne nu l-a scos. Scurt pe doi, noul primar a câștigat la urnă, dar s-a ales cu o bătaie reală și sănătoasă, grăbit să-și dezvăluie intențiile de schimbare înainte de a intra în pită. Cercetările continuă, odată cazul ajuns pe mâna „organelor". Îndrăznim să credem că nu este caz unic sau izolat. Nu cunoaștem împrejurările în care primărița graseistă a Sectorului I București a părăsit primăria, după un mandat cotroversat, în care a sporit nesperat efectivul șobolanilor pe cap de contribuabil (la buget, nu la „Șobolaniadă"!). Prea ferice nu credem că era Clotilda noastră, cramponată de putere ca un liliac atârnat degrindă cu capul în jos, și capabilă de orice pentru a o avea. Faptele se cunosc, dar rămân nesancționate. Există situații și mai dramatice. Sau comice. Un candidat se lăuda că e sigur pe două voturi: al lui și al soției. S-a ales cu un singur vot la numărătoare.
Unii dintre edilii retrași s-au ales consilieri, stratagemă care nu i-a ieșit profesorului (la bază) Johannis. În cazul primarilor „promovați" consilieri locali, e și rău și bine. Ar fi util comunității - și chiar noului primar - să fie valorificată experiența omului. Nu și metehnele, cu rădăcini fanariote. A nu uita, consilierii sunt și remunerați, nu gândesc degeaba la binele comun. În multe cazuri, sunt scutiți și să gândească de primar. O altă meteahnă, perpetuată la nivelul multor consilii locale comunale, este de a considera primarul drept șef al consiliului local. Supuși orbește, anesteziați de personalitatea eclatantă a Domnului Primar, consilierii votează mecanic, aidoma unor roboți cu puțină inteligență artificială încorporată. Iar domnul primar face ce-i poftește inima, fără a da cuiva socoteală. Taie și spânzură. Rănit, nu scapă de incizii nici bugetul local.
La polul opus, cazuri fericite de edili realeși, unii chiar cu mai multe mandate în spate. Oameni care și-au înțeles menirea, tratându-și semenii cu seriozitate și chiar empatie. Alții din categoria fericiților au beneficiat de suport din varii direcții, urmând să se revanșeze pe durata mandatului.
Sinceritatea, transparența ar putea fi piste corecte, linii de forță și de rezistență, dar se poartă mai rar. Un candidat croat la o primărie declara public că, dacă va fi ales, va fura cât va putea pentru el, pe cont propriu sau pe „persoană fizică". Ce și-au zis alegătorii: dacă se pricepe așa cum zice la afaceri, ceva o să ne revină, totuși și dumnealor din beneficiu. Noroc că nu a fost ales. Ca să revenim acasă, ai noștri nu se limitează la promisiuni. Dovedindu-se cu picioarele pe pământ, ai noștri edili nu se joacă cu asemenea năzbâtii. Fapte, doamnelor și domnilor! Oameni de acțiune, nu palavragii.
Nici campaniile ingenioase nu au întotdeauna finalitatea dorită. „Încearcă și cu o femeie!" era sloganul simpatic, duplicitar, al unei candidate la o primărie de prin Moldova noastră. Nu știu câți au încercat(-o), dar primăriță nu a ieșit. În schimb, o primăriță mai de pe la noi, de pe Mureș, cu mai multe stagii în fruntea comunei sale, apreciată de consăteni pentru fapte și idei, este acum pe cale să se aleagă cu un alt fel de mandat, aflată în cercetare penală. „Ochiul dracului" nu doarme. La vremea „ungerii jupânilor", unii edili sunt deja... unși. Cu toate alifiile. Caz ieșit din comun: primarul din Baia Mare, extras din pușcărie și înălțat în jilț de jupân. Finalmente, revenea „acasă", găbjit de poteră prin țări străine, „pe afară", și redat universului concentraționar românesc.
„Fiecare primar - un porc!", titra cu majuscule oficiosul PCR, hebdomdarul „Scânteia". Referent era porcul, prins într-o campanie (și de presă!) de creștere a efectivelor de suine ale patriei socialiste, inițiată de Ceaușescu. În context, fiecare primar era dator să fie exemplu: să crească și să contracteze câte un porc. Dacă nu poseda, îl cumpăra și îl contracta pe bani mai puțini, cu preț redus. „Patriei - cât mai mulți porci !".
Acum, la vremuri noi, vămuite (și) de pestă, efectivul porcilor s-a diminuat dramatic, fiind siliți să punem pe grătar fleici de-afară. O fi de vină și pesta, dar, sigur, nu toți se declară.
Cât despre oi, și dânsele cu efective decimate, răvășitul („alesul oilor" spuneau sătenii mei) se petrecea în septembrie, nu în octombrie. Primăvara, cu puțin înaintea localelor din acest an, avea loc „măsura oilor". În cadru sărbătoresc, se măsoară cantitatea de lapte pe cap de oaie, spre a stabili cu domnul cioban cantitatea de brânză (caș) revenită proprietarului. „Primul gospodar", edilul, a fost selectat după alte criterii. La următorul răvășit, peste patru ani, se va vedea ce (mare) brânză a făcut. Sigur, nu lipsesc nici cei care vor furniza brânză bună. Fie ea și în burduf de câine. Brânză să fie!
MIHAI SUCIU
