Octombrie-a lăsat pe dealuri / Covoare galbene și roșii. /Trec nouri de argint în valuri / Și cântă-a dragoste cocoșii…/ Întârziată fără vreme / Se plimbă Toamna prin grădini / Cu faldurii hlamidei plini /De crizanteme… (George Topârceanu - “Octombrie”)
Numele lunii octombrie provine din latinescul “october”, care semnifică cifra opt (“octo”), octombrie fiind a opta lună în calendarul roman.
Supranumită și Brumărel, adică luna în care prima brumă se așază pe sol, este o perioade de mare efervescență, mai ales la sate.
Despre Brumărel se spune că ar fi un fecior frumos, cu inima de gheață. Atunci când trece călare, iarba îngălbenește în urma lui, copacii își leapădă frunzele, florile mor. Țăranii știu asta și din primele zile ale lunii își pregătesc livezile pentru iarnă: curăță pomii de uscături, sapă de jur împrejurul lor și la rădăcină le pun pământ negru, hrănitor. În unele sate din Ardeal se scot icoanele la câmp și se face aghiazma, după care încep semănăturile de toamnă.
Potrivit tradiției populare, dacă în octombrie este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, luna ianuarie va fi blândă și mai caldă. Dacă va ploua mult, în decembrie, vântul va bate puternic, dacă tună, iarna va fi ușoară, iar dacă este ceață multă, va fi și zăpadă multă în decembrie.
Dacă frunzele arborilor cad curând, anul următor va fi roditor, dacă nu, iarna va fi târzie, dar grea. Prima zi a lunii era consacrată, în vechime, unui sfânt aproape necunoscut: Sfântul Procoavă, despre care se credea că Dumnezeu l-a sfințit printre primii, dându-i sarcina de a acoperi pământul cu primul strat de zăpadă.
În calendarul popular prima săptămână a lunii se cheamă “Săptămâna lui Procoavă”, după numele sfântului care acoperă pământul cu zăpadă, celei de-a doua i se spune “Săptămâna Satului” și stă sub semnul lucrului din gospodărie, cea de-a treia e cunoscută ca “Săptămână a Lucinului”, în amintirea zeului protector al lupilor, iar ultima e consacrată lui Sâmedru, zeitate însemnată a Panteonului românesc.
14 octombrie: Sfânta Cuvioasă Parascheva
S-a născut în secolul al XI-lea, în apropiere de Constantinopol (azi, Istanbul). Se spune că, în copilărie, a auzit într-o biserică glasul Mântuitorului: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determină să-și dăruiască hainele săracilor și să se retragă în pustie.
Potrivit scrierilor bisericești, într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă în locurile natale. “Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”, scrie Sf. Varlaam în Cazania sa. Urmându-i sfatul, Sfânta Parascheva s-a întors la Epivat (satul în care s-a născut) și, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul, fiind îngropată ca o străină.
Moaștele au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) și așezate, pe 14 octombrie 1641, în Mânăstirea “Sfinții Trei Ierarhi”, iar în 1887, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.
În popor, Sfânta Parascheva e percepută ca fiind “mare la trup și urâtă la chip”, dar cu un suflet bun, pentru că-i ferește pe oameni de boli, grindină și trăsnet, iar pe copii îi apără de deochi. I se mai spune și Sfânta Vineri.
De ziua Sfintei Parascheva (care marchează și deschiderea unor târguri unde se valorifică produsele pastorale), se postește și nu se lucrează, altfel existând pericolul apariției unor boli. La sate, se fac focuri în curte, pentru a alunga spiritele rele, iar ciobanii nu cioplesc nimic, să nu le iasă mieii tărcați. Dimineața devreme, ei trebuie să verifice cum au dormit oile: dacă stau grămadă, e semn că va fi iarnă grea, geroasă; dacă sunt împrăștiate, iarna va fi blândă. Dacă de Sfânta Parascheva nu plouă, atunci iarna va veni curând.
18 octombrie: Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (Lucinul)
Este ziua în care se săvârșeau rituri pentru îndepărtarea lupului din preajma turmelor de oi, nu se pronunța cuvântul “lup”, termenul fiind înlocuit cu cel de “gadină”, nu se prelucrau lâna și pieile de oi. Oamenii țineau post negru și se rugau pentru a fi feriți de lupi.
26 octombrie: Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Întrucât nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat. Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu se știe cât timp a stat acolo și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit, în timp, de apele râului. Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost transformată în moschee în anul 1493 și redată cultului creștin în anul 1912.
Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter. Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui “demomater” - “maica poporului” (demos - popor; mater - mama). La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu variante și diminutive ca: Mitrea, Mitru, Mitu, Dima, Mitruș, Mitruț, Mitrel), există și numele femeiesc Dumitra, cu diminutivul Dumitrița.
În calendarul popular, Sâmedru (Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir) împreună cu Sângeorz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați drept sfinți care împart anul în două jumătăți, între care granițele sunt marcate de sărbători cu caracter pastoral. În acest sens, vara, patronată de Sângeorz, ține de la 23 aprilie la 26 octombrie. Dacă Sfântul Gheorghe, mai tânăr și mai năvalnic, are sarcina de a înfrunzi codrul și poartă la brâu cheile cu care descuie vara, Sfântul Dumitru are cheile cu care încuie vara, descuie iarna și desfrunzește codrul.
De Sâmedru are loc arderea rituală a unui animal-jertfă (oaia) sau aprinderea unui rug pe care arde un copac.
Etnologul Ion Ghinoiu, în lucrarea “Panteonul românesc”, descrie ceremonialul, subliniind spectaculozitatea acestuia: “În după-amiaza zilei de 25 octombrie, cete de copii însoțite de câte 2-3 feciori merg în pădure, aleg pomul care va fi incinerat, îl doboară, îl curăță de crengi și îl aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar. Trupul neînsuflețit (butucul sau trunchiul copacului de 10-15 metri), numit par, fixat în poziție verticală și gătit cu cetină verde, se numește Focul lui Sâmedru. Înălțimea acestuia este, uneori, cât turla bisericii din sat. (...). La lăsarea serii, în liniște și cuprinși de emoții, copiii aprind Focul lui Sâmedru.
Când rugul începe să lumineze cerul, copiii izbucnesc în strigăte de bucurie, adresând invitația la cea mai mare sărbătoare a anului: Hai la Focul lui Sâmedru! În jurul rugului se adună, pe vecinătăți, copii, tineri, maturi și bătrâni. Toată suflarea satului participă la taina renașterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile împart, ca la înmormântarea oamenilor, covrigi, fructe și băutură...”. Când focul este aproape stins, fiecare gospodar ia câte un tăciune, care este aruncat apoi în livadă, pentru că pomii să rodească și în anul care vine. De altfel, focuri rituale se pot face și în livadă. Se spune că iarnă grea este prevestită de abundența nucilor și gutuilor.
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor: este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este să urmărești mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.
Alte credințe în ziua Sfântului Dumitru: dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă; dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele; se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.
Evenimente din luna octombrie:
1 octombrie - Ziua Internațională a Muzicii
4 octombrie - Ziua Mondială a Animalelor
5 octombrie - Ziua Mondială a Educației
7 octombrie - Ziua Mondială a Zâmbetului
10 octombrie - Ziua Mondială a Sănătății Mintale
16 octombrie - Ziua Mondială a Alimentației
16 octombrie - Ziua Dicționarului
17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei
25 octombrie - Ziua Armatei Române
31 octombrie - Ziua Internațională a Mării Negre
A doua sâmbătă din octombrie - Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare.
Alte evenimente importante din luna octombrie, rămase în istorie
7 octombrie 1883 - A fost inaugurat Castelul Peleș;
10 octombrie 1914 - Regele Carol I al României, primul monarh al țării, a decedat;
11 octombrie 1875 - S-a născut poetul Ștefan Octavian Iosif, fondator al Societății Scriitorilor Români;
15 octombrie 1853 - S-a născut compozitorul Ciprian Porumbescu;
19 octombrie 1865 - A fost deschis primul tronson de cale ferată din România, pe ruta București - Giurgiu;
25 octombrie 1921 - S-a născut Regele Mihai I, ultimul rege al României;
26 octombrie 1860 - A fost inaugurată Universitatea din Iași, prima unitate de învățământ superior din România, în prezența domnitorului Alexandru Ioan Cuza;
29 octombrie 1875 - S-a născut Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, viitoarea Regina Maria a României, căsătorită cu Regele Ferdinand I;Prima ninsoare în țara noastră în această lună, conform meteorologilor, a fost înregistrată la 15 octombrie 1970, iar primul strat de zăpadă s-a așternut la 26 octombrie 1988. (surse și foto - azm.gov.ro, doxologia.ro, crestinortodox.ro, tarancutaurbana.ro, agriculturae.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
