În sfârșit, printre alte descoperiri de ultimă oră și de campanie electorală, guvernanții “s-au prins” că butonatul pe telefon și statul pe rețelele de socializare dăunează grav sănătății mintale a copiilor și adolescenților. Aceștia nu mai știu de capul lor, se cotonogesc și se păruiesc între ei, dau cu caloriferul în profesori, mimează acte sexuale cu profesoarele, în râsetele generale ale clasei, se aruncă de la ferești - ba din suferințe pe bază de dragoste, ba din răzbunare pe mam' mare fiindcă le-a confiscat mobilu' sau tableta, ba supărați pe tăticu' fiindcă nu le dă bolidul să-l conducă, ba din te miri ce alte pricini, bineînțeles existențiale și majore, mai ales, nu-i așa, la categoria de vârstă 10-16 ani.
Într-un cuvânt, spun cunoscătorii în materie (fără să generalizeze, desigur, și bine fac), puștancele și puștanii sunt păliți de anxietate și au nevoie de consiliere pentru a-și restabili, vezi bine, echilibrul emoțional, ca să nu intre de-a dreptul în depresie.
Pentru remedierea situației, recent, a și fost lansată o campanie (a câta?) de conștientizare a importanței sănătății mintale în rândul copiilor, sens în care se vor face niște parteneriate și niște proiecte pe termen mediu și lung, se vor organiza niște simpozioane, se vor distribui niște pliante, punându-se bază, printre altele, pe comunicarea în cadrul familiei.
…Care comunicare… e “sublimă, dar lipsește cu desăvârșire” (ca să cităm un clasic mai actual ca oricând).
Problema este că, în realitate și în majoritatea cazurilor, și cei mari petrec ore în șir “pă rețeauă”, urmând cu sfințenie sfaturile diverșilor “influențări”, dându-și cu părerea, criticând, înjurând încoace și încolo, afișând poze cu ei și ăia micii, prin diverse “locații” exotice, unde și-au petrecut ei concediul la “olinclusiv”, să moară de ciudă vecinul, care nu și-a putut permite decât, acolo, câteva zile la socri, la țară, la căpălit, sau, în cel mai bun caz, la Geoagiu-Băi, mâncând “din brișcă”, slană și brânză din frigider.
Din categoria “inepții și dileală”,reținem câteva exemple, la întâmplare.
Bunăoară, circulă “pe rețele” informația, furnizată de o doamnă fără nume, conform căreia apa cu bicarbonat și lămâie, luată dimineața devreme, pe stomacul gol, previne și vindecă toate (dar toate) bolile canceroase și are efecte de o mie de ori mai benefice decât citostaticele, numai că “ticăloșii” nu vor să recunoască acest “adevăr”, intenționând să-i omoare pe bolnavi. Zeci și sute de cetățeni au pus botul, unii precizând că, de acum încolo, își vor pune ceasul să sune în zorii zilei trecute fix, să nu rateze miraculosul tratament cu “țâtroană”. Un medic oncolog, care a cutezat s-o contrazică - pe bază de argumente științifice - pe doftoroaia de pe facebook a fost, imediat, făcut troacă de porci, urându-i-se, din suflet, să moară de cancer, cu pacienții lui cu tot. Toți tratații cu bicarbonat au fost de acord, au mai adăugat la lista cu înjurături și blesteme și au distribuit mai departe, la alți bicarbonatiști.
A fost, apoi, întâmplarea (dramatică, ce-i drept) de la Spitalul Pantelimon. Cu această ocazie, s-a dovedit că tot românul de pe facebook se pricepe la noradrenalină (așa cum s-a priceput și la Ordonanța 13), despre care știe dânsul cum trebuie administrată: un nene a zis că, dacă o fi și-o fi să ajungă la terapie intensivă (nu că pe bază de prostie te-ar interna cineva acolo), apoi el mere cu nadrelina de acasă, și-o bagă singur în venă, sau, și mai bine, o înghite, să fie sigur că nu i-o fură nimeni Alt exemplu de feisbuceală isterică îl constituie celebra “cameră de detenție” din școli: dacă profesorii (ajunși un fel de sclavi ai elevilor, ca s-o spunem verde-n față) nu mai au ce răzbi cu învățăceii, ei au posibilitatea (nu obligația) de a-i trimite să se răcorească puțin într-o încăpere care nu-i nici celulă de pușcărie, nici cameră de tortură.
…Vai, dar ce mai freamăt, ce mai zbucium! Mămicile, revoltate, și-au anulat programarea la salonul de înfrumusețare, s-au grupat pe online , denunțând acest… atentat la drepturile odraslelor și la echilibrul lor emoțional. Sens în care o mamă, ieșită din minți, s-a și năpustit asupra unei dăscălițe, iar un tătic, bine aghezmuit, a jurat într-un filmuleț că, dacă sistemul de învățământ îl mai nervează mult, ia sabia/maceta și dă cu el de pământ.
Per total, în zilele noastre și în România (“educată”, desigur), sunt mulți …nervoși cu nervii, așa că n-ar strica dacă termenul “anxietate” ar fi înlocuit cu “mitocănie” și cu sinonimele acestuia.
Ileana Sandu
