Este impresionantă investiția de spirit și de suflet, dincolo de munca de organizare și cerșitul de suport financiar, într-un proiect pe cât de necesar tot pe-atât de gingaș inițiat de oameni deosebiți, cu simț patriotic și cu responsabilitate asumată pentru prezervarea etnicității noastre într-o zonă vulnerabilă din chiar inima țării. Maxima vulnerabilizare a impus-o ralierea unor trădători de neam, “cozi de topor”, aliniați la comanda mustăciosului de la Kremlin, care a proiectat aberanta regiune autonomă maghiară, întemeiată în crucea veacului trecut pe teritoriul actualelor județe Mureș, Harghita și Covasna. Radiată în anul 1968, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a României, rănile lăsate în sufletul trăitorilor experimentului mârșav, chiar dacă s-au mai cicatrizat, iar orizonturile roșii s-au mai limpezit, nu vor dispărea veci.
Universitate de Vară de la Izvoru Mureșului merge mai departe. A fost concepută ca un forum româno-român de dezbatere a unor teme vitale pentru viața și mai ales viitorul statului și al societății românești, cu accent pe prezervarea și afirmarea identității noastre naționale în medii multietnice și pluriconfesionale. Nu întâmplător ales “sediul” universității temporare, nici momentul derulării. Este un loc mirific în mijloc de țară, străjuit de steiurile albe și impunătoare ale Hășmașului Mare, obârșia celor două râuri tutelare ale României, Mureșul și Oltul. Nu întâmplător ales nici locul de ctitorire a mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de către “Părintele Ioan al Munților”, actualul Mitropolit al Banatului. Impresionant și momentul inaugurării Universității de Vară, repetat an de an de Sfânta Maria, pe 15 august, marcat de “universitari” printr-un tricolor uriaș desfășurat în incinta Sfântului Lăcaș.
Tematica a circumscris și păstrarea identității românilor dinafara țării, beneficiind de participanți - studenți și dascăli - din comunități românești din diaspora. Implicit, reprezentarea acestora în amfiteatrul deschis de la Izvoru Mureșului, atât ca tineri cursanți, cât și oameni de cultură cunoscuți și prețuiți. Aproape 3.000 de participanți au onorat edițiile Universității - cursanți, conferențiari, gazetari din țară, din comunitățile istorice românești din jurul granițelor, precum și “diasporeni”. Nu au lipsit lideri ai asociațiilor culturale ale românilor de la Nistru până la Pacific. S-au perindat și lideri politici, până la cel mai înalt nivel - șef de stat.
În timp, entuziasmul începutului (prima ediție în 1998) s-a mai atenuat. Cinci ani, porțile au rămas ferecate din lipsa finanțării, fiind la cheremul partidelor politice aflate la guvernare și de alianțele acestora cu UDMR. Această organizație s-a dovedit mai interesată de funcționarea instituției similare situate la Tușnad, care a dispus de fonduri bănești și fond de entuziasm. Evident, în alte scopuri, diametral opuse.
Majoritatea edițiilor de la Izvoru Mureșului au fost susținute financiar de către Departamentul pentru relațiile cu Românii de Pretutindeni. Nobilă, generoasă ideea de a convoca anual Diaspora la izvoarele de apă și de legendă. Prin dezbateri, s-a conturat ideea că toate comunitățile românești întâmpină greutăți în perpetuarea și salvarea identității lingvistice, culturale și confesionale în interiorul altor state, fie ele și numite democratice. S-a cerut ca Guvernul României să acorde sprijin școlilor, bisericilor și asociațiilor sau fundațiilor românilor de peste hotare. Nu s-a escamotat nici situația deloc roză a românilor minoritari din județele Harghita și Covasna. În contextul disoluției autorității statului român, aceștia se confruntă cu probleme acute, fiind la discreția și supuși provocărilor unor reprezentanți ai autorităților locale aleși pe criterii etnice, care nu ezită să discrimineze românii conjudețeni. Efectele co-guvernării în parteneriat cu UDMR a partidelor politice sunt vizibile și nu absolvă de nepăsare și neimplicare pe politicienii din partidele așa-zis românești.
Nimic nou sub soarele politicii românești. Aceleași vechi metehne se perpetuează: fariseism, manipulare, ipocrizie, dispreț pentru cei mulți.
Paradoxal, Universitatea nu-i repudiază nici pe cei vrednici de dispreț. Politicienilor expirați le mai acordă o șansă. A doua șansă. Indivizi trecuți, ei trec pe la Universitatea de Vară, încing microfoanele de pe terasa-amfiteatru. Toți ignoră trecutul lor, înfierează vehement prezentul, dezinteresul și inacțiunea urmașilor lor în demnități față de un subiect fierbinte și dureros, definind un stat eșuat, cum îl blama însuși viitorul fost șef al statului... eșuat! Toți foștii demnitari fără demnitate știu ce trebuie făcut. Acum, păcat că atunci nu știau. Ultimul dintre aceștia, care a “onorat” cu prezența actuala ediție, s-a numit Adrian Severin.
Vi-l mai amintiți? Cel revoltat de formula apei, de abuzul hidrogenului. Mai revoltător e că individul a parafat (dimpreună cu Emil Constantinescu - președinte și Petre Roman - prim-ministru), ca ministru de Externe, păgubosul Tratat cu Ucraina, prin care negau sus și tare orice pretenție teritorială față de bunii noștri vecini, care îi tratează cu mănuși pe urmașii lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Degajat, senin, fostul angajat al Statului Român n-și asumă nici azi coautoratul neghiobiei.
La final, înaintea focului de tabără, se emite o rezoluție, document care sintetizează ideile esențiale și propunerile de remediere a stării de fapt. S-a afirmat cu tărie la fiecare ediție situația dramatică a comunităților românești, strigătul acestora de ajutor, de măsuri legale din partea autorităților Statuluu Român pentru respectarea drepturilor românilor din zonă, care se enclavizează vizibil în mijloc de țară. Părintele paroh din Izvoru Mureșului a ajuns să păstorească doar 80 de credincioși. “Seniori” mai toți, ei cată spre Apus, în vreme ce tinerii mișună prin Vest. Revin “acasă” pentru scurt răgaz, cât să-și așeze părinții la locul de veci și să scape de obsedantul adverb de loc, imunizați la orice nuanță de “dor”. Lichidează urgent (transformată în lichidități!) moștenirea părintească. Nu mai vând casa și acareturile ridicate cu trudă și sacrificii de înaintași (“Casa părintească nu se vinde!”), le marketizează. Și valea! În proprietatea cui ajung vă dați seama. Pe moștenitori îi interesează doar varianta money. Am îndemnat pe unii politicieni români să se împroprietărească cu o căsuță de vacanță la Izvor, fiind loc cu mare potențial. Au ridicat din umeri. Patriotismul lor înflăcărat e doar declarativ.
Revenind la rezoluțiile înlăcrimate, acestea se trimit unde se cade. Prinse într-un dosar cu șină, ajung într-un biblioraft în raft guvernamental. Și gata! Punctum! Și de la capăt. Alineat nou. Nou?! Da, la anul, de-om di cu pace și sănătate, va urma o nouă ediție. Bulgărele de sare continuă să se rostogolească.
În esență, UV Izvoru Mureșului e ca bulgărele de sare din poveste. Doborât de pe cuptor, bulgărele s-a rostogolit o vreme. S-a oprit la cumpănă de ape, la Izvoru Mureșului. Bine proptit, îl mai înmoaie câte o lacrimă venită din nord sau din sud, din țară și chiar de la fața locului. Se mai comprimă el, dar tot bulgăre rămâne. De sare amară. Dezinteres și dinspre participanți. Conotată ca o vacanță durata petrecută la Universitate. Unii participanți nici nu știu de ce vin, pe ce lume trăiesc. La un moment dat, lângă mine s-a așezat o tânără frumușică din Diaspora. Am întrebat-o de unde vine, pe românește. Nu a înțeles întrebarea. Repetând întrebarea în engleză, mi-a răspuns că e din Valea Timocului, dar e... sârboaică. Ce căuta aci? Distracția. “Tinerii de azi...”!
Tot divertisment și pentru guvernanți. Mereu au alte treburi. Serioase.
Nimic nou sub soare. (Apropo, Izvoru Mureș este cel mai însorit pământ românesc. Și cel mai ozonat).
“Stați neclintiți la postul la care v-a chemat soarta, nu așteptați de la nimeni nici mulțumire, nici recunoștință, ci în bine și-n rău, în pace și-n război, țineți sus și tare steagul mântuirii poporului nostru!” - Andrei Murșanu, la jubileul de 70 de ani al GAZETEI TRANSILVANIEI. Perfect valabil și azi îndemnul uriașului patriot. Iar contemporanul său Simion Bărnușiu îi ținea isonul: “Țineți cu poporul toți ca să nu rătăciți!”.
Se-aude, domnilor politicieni?
Mihai Suciu
