Cu mii de ani în urmă, oamenii au început să se întrebe ce sunt de fapt punctele luminoase care apar pe cer în fiecare noapte și de ce Luna își schimbă mereu forma. Din această curiozitate s-au născut astrologia și astronomia.
Între aceste două domenii există însă o deosebire esențială: astronomia cercetează prin metode științifice obiectele din spațiul cosmic, în vreme ce astrologia caută să explice modul în care aceste corpuri cerești și mișcarea lor influențează viața terestră, caracterul și destinul oamenilor.
Timp de mii de ani, dorința de a afla influența astrelor asupra evenimentelor și a vieții de zi cu zi a dus la observații astronomice importante.
Abia în anii 1600, cele două ramuri s-au separat, după ce Isaac Newton a demonstrat procesele fizice prin care corpurile cerești se influențează reciproc.
Din acest moment, astronomia a evoluat separat, bazându-se pe teorii riguroase, iar predicțiile astrale au rămas în sfera astrologiei, fiind considerate acum o pseudoștiință, un simplu divertisment.
Cu toate acestea, în întreaga lume, mii de oameni consultă zilnic horoscopul și vor să afle neapărat care este zodia persoanei pe care tocmai au cunoscut-o.
Primele observații astronomice
Primele observații astronomice au fost făcute în Mesopotamia, în jurul anului 3.000 î.e.n. Aici au fost identificate principalele constelații, care sunt de fapt tipare formate de cer de anumite stele din galaxie.
La rândul lor, babilonienii și-au adus contribuția în acest domeniu, inventând sistemul numeric, care a făcut posibil măsurarea minutelor și secundelor, esențiale în astronomia modernă. Tot ei au inventat conceptul de zodiac.
Zodiacul este secvența constelațiilor prin care planetele și Soarele par să se deplaseze pe cer. Acest zodiac a fost împărțit în 12 segmente egale, care au primit numele unor animale.
Hartă reprezentând constelațiile, realizată în China (Foto: Wikipedia)
Numele zodiac provine din limba greacă și înseamnă “cerc de animale” (zôdiakos kyklos). Tot grecii au stabilit ulterior și simbolurile folosite pentru a desemna fiecare zodie în parte.
Erau legate de anumite perioade din an și de anumiți zei, care influențau soarta oamenilor.
În Egiptul antic, religia și astronomia erau imposibil de separat. Toate festivalurile religioase și alte date importante erau stabilite în funcție de un calendar.
Arheologii au descoperit mai multe cărți care descriu mișcările stelelor, Lunii și Soarelui. Data la care răsărea steaua Sirius era esențială, pentru că marca începutul perioadei anuale de inundație, când Nilul se revărsa și asigura astfel o recoltă bogată.
În privința observațiilor astronomice, grecii antici au avut un sistem mult mai elaborat. Primele teorii au fost formulate în secolul al V-lea î.e.n, de adepții lui Pitagora. Ei au fost primii care au considerat Pământul un corp ceresc circular, care se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui.
Dar acești primi astronomi credeau în mod greșit că oamenii trăiesc pe o singură jumătate a sferei Pământului, pentru că pe cealaltă jumătate ar fi fost arși de flăcările soarelui. Tot ei credeau că dincolo de planeta noastră se află Luna, Soarele, apoi planetele și mai departe stelele, care sunt fixate pe o sferă.
Desen într-un mormânt egiptean, reprezentând constelațiile (Foto: Wikipedia)
Această idee a sferelor a dat naștere ulterior sistemului Ptolemaic, complet greșit, dar care a fost considerat valabil până în Evul Mediu.
Formulat în secolul al II-lea î.e.n. de Claudius Ptolemaeus, acest sistem susținea că Pământul este un corp ceresc fix, care nu se mișcă, aflat în centrul Universului.
Ptolemeu a scris 13 cărți, în care prezintă mișcarea altor corpuri cerești, printre care Luna și Soarele, plus alte 5 planete, toate fiind atașate de o sferă de cristal.
Pentru greci, cu excepția pitagoreicilor, Pământul era fix, iar cerul, toate stele și planetele, inclusiv Soarele, se învârteau în jurul planetei noastre. Teoria pitagoreică va fi reluată abia de Nicolaus Copernicus, în jurul anului 1500.
Din această epocă datează și un bizar dispozitiv mecanic, numit Mecanismul Antikythera, descoperit pe epava unei corăbii naufragiate lângă insula Antikythera.
Arheologii cred că dispozitivul, realizat în jurul anilor 150-100 î.e.n., era de fapt un mecanism de calculare a poziției planetelor și stelelor, fiind practic strămoșul calculatoarelor astronomice.
Mecanismul Antikythera este considerat primul calculator astronomic din lume (Foto: Wikipedia)
În Asia, primele observații au fost realizate în China, unde au fost găsite documente din secolul al VI-lea î.e.n. Astronomii chinezi reușeau să prevadă cu mare exactitate eclipsele. În anul 185 e.n. a fost înregistrată de astronomii chinezi prima observare a unei supernove.
O altă supernovă, explozie care a dus la formarea Nebuloasei Crabul în anul 1054, a fost de asemenea notată în documente, deși nu are apare menționată și de astronomii europeni.
Și în America Centrală și de Sud a existat un mare interes pentru studierea astrelor. Mayașii calculau corect fazele Lunii, periodicitatea eclipselor și apariția planetei Venus seara sau dimineața.
Arabii ne-au lăsat documente despre poziția, strălucirea și culorile stelelor. Abd al-Rahman al-Sufi a observat în secolul X “un mic nor”, cunoscut acum drept Galaxia Andromeda. Tot el a menționat și Marele Nor Magelanic.
În această perioadă, lângă Teheran a fost construit un mare observator astronomic, unde specialiștii au putut calcula înclinarea axei Pământului în raport cu Soarele.
Tot în Persia (actualul Iran), poetul, filosoful și matematicianul Omar Khayyam a conceput un calendar nou, care era mai exact decât calendarul iulian și foarte apropiat de cel gregorian.
În Europa, astronomia a evoluat odată cu folosirea telescopului, primul care a utilizat acest dispozitiv fiind Galileo Galilei.
În anul 1610, el a descoperit cele patru luni ale planetei Jupiter. Era pentru prima dată când în jurul unei alte planete erau observați sateliți naturali. Tot Galilei a explicat corect existența petelor solare și a observat că Luna este plină de cratere.
O importanță deosebită a avut-o și contribuția lui Nicolaus Copernicus, care a respins modelul ptolemaic, observând că Pământul este cel care se învârte în jurul Soarelui.
Astronomul polonez a greșit însă, considerând că orbitele planetelor sunt perfect circulare, eroare care avea să fie corectată abia ulterior, de Kepler.
Cu toate acestea, Copernicus este cel care a pus practic bazele astronomiei moderne, identificând corect poziția planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn.
Tot el a explicat mișcările prograde și retrograde ale planetelor (planetele retrograde sunt cele care, aparent, orbitează în sens invers stelei lor, ca și când s-ar întoarce din drum, dar este o simplă iluzie optică).
Johannes Kepler este primul astronom care a reușit să formuleze legea mișcării planetelor, care acum îi poartă numele. Iar Isaac Newton, cel care a enunțat legea gravitației, a precizat că această forță, care ține obiectele pe Pământ, determină Luna să orbiteze în jurul planetei noastre.
De ce este astrologia o pseudoștiință?
Începând cu secolul al XVII-lea, astrologia a început să piardă tot mai mult din credibilitatea științifică de care se bucura în Antichitate și ulterior. Astronomii și fizicienii au contestat capacitatea ei de a explica fenomenele din univers, iar de atunci este considerată o psuedoștiință.
În primul rând, astrologia nu poate explica mecanismul prin care mișcarea planetelor și stelelor ar influența viața oamenilor.
În urmarea unor teste științifice, astrologii nu au putut potrivi datele obținute de ei prin calcule specifice cu profilul real al unor persoane care au fost analizate.
Horoscopul este o diagramă astrologică reprezentând pozițiile Soarelui, Lunii și planetelor la un anumit moment în timp, într-un loc anume, de exemplu la nașterea unei persoane, în orașul X.
Cuvântul provine din limba greacă și înseamnă “observator al orei”. Astrologii susțin că această hartă astrologică determină personalitatea oamenilor.
Uneori, multe persoane recunosc caracteristicile zodiei pe care o reprezintă, dar acest lucru poate fi explicat prin efectul Forer sau Barnum.
Testele psihologilor au arătat că este posibil ca descrierile legate de personalitatea cuiva sau anticipările unor evenimente generice să fie corecte simultan în cazul mai multor oameni. Explicația este simplă: aceste descrieri sunt foarte generale, foarte vagi, astfel că se potrivesc multor persoane.
De exemplu, mulți bărbați din zodia Leu sunt ambițioși, temperamentali și pasionali. Nu există însă o legătură cauză-efect între zodie și trăsături, ci este o simplă corelație.
Un alt fenomen care explică succesul de care încă se bucură astrologia este validarea subiectivă. Ea are loc atunci când două evenimente care nu au legătură între ele sunt considerate corelate, din cauza credinței sau a așteptării unei persoane, care crede că există această legătură. Astfel, oamenii vor găsi imediat corespondențe între trăsăturile lor de personalitate și descrierile din horoscop.
La realizarea horoscopului, astrologul ia în calcul nu doar poziția corpurilor cerești, ci și unghiurile primare, sau punctele cardinale. Astfel, există 4 puncte cardinale: ascendentul (prima casă - răsăritul), casa a zecea (nordul), descendentul (casa a șaptea - vestul) și casa a patra (sudul).
Ascendentul este constelația zodiacală aflată la răsărit în momentul nașterii unei persoane. Astrologii cred că acest ascendent influențează personalitatea cuiva în a doua parte a vieții, în timp ce zodia contează mai mult pentru prima parte a vieții.
De aceea, pentru un horoscop personalizat, astrologul trebuie să calculeze ascendentul și casa a zecea.
Horoscopul conține 12 sectoare în jurul cercului (ecliptic), numite case.
Calculele sunt extrem de complicate și de durată, iar acest tip de horoscop personalizat diferă foarte mult de horoscopul zilnic, publicat de regulă în reviste și ziare.
De obicei, aceste estimări sunt foarte generale și optimiste, prezentând viitoare câștiguri financiare, promovări profesionale sau întâlnirea cu marea iubire.
Desigur, pentru unii dintre cei care citesc acele rânduri, evenimentul dorit chiar va avea loc. Din nou, efectul Forer poate explica aceste fericite coincidențe.
(Surse:Descopera.ro,Space.com, History World, Princeton.edu, Encyclopedia Britannica, Sky and Telescope)
