Așa cum se știe din istoria religiei creștine, stimați cititori, una din particularitățile Bisericii Romano-Catolice a fost și a rămas această tendință de expansiune de la centru spre periferie - “Urbi et orbi”, dar și de dominare spirituală prin cel care deține rolul de vicar - înlocuitor al lui Hristos pe pământ și de urmaș al primului episcop al Romei, Sfântul Petru. Etimologic, acest cuvânt - catolic, derivă din grecescul katholicos, tradus prin “atoatecuprinzător” sau universal, într-un limbaj adecvat, de unde și denumirea de “Biserică Catolică”, acordată în jurul anului 110, înainte cu mult de a se fi produs Marea Schismă din anul 1054. Așa cum se poate observa, chiar prin definiție este vizată o asemenea tendință de universalizare și dominare, nu doar spirituală, ci chiar și politică, ceea ce însemna că această putere era aservită puterii papale sau coabita în mod simbiotic cu aceasta, asemenea “puteri bicefale” dintre Vatican și SUA, care a devenit un principal centru de putere în plan mondial. În prezent, turneul apostolic al Papei Francisc în cele patru țări îndepărtate de pe continentul Asiei și Oceaniei vizează o “înfrățire” pe calea dialogului dintre toate religiile existente în aceste țări, fiind astfel extinsă și depășită acea mișcare ecumenică reprezentată prin Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1948, care, așa cum se știe, în prezent stagnează, neexistând interes reciproc în acest scop.
De data aceasta, în mod nedeclarat, dar ușor de dedus, mișcarea promovată de actualul Suveran Pontif vizează unirea religiei islamice cu creștinismul și iudaismul. Evident, un asemenea scop nu este făcut public și înțeles de oricine, mesajele transmise vizând cu totul alte scopuri ce țin de schimbările climatice, pace și frăție umană. Este greu de presupus că pentru asemenea obiective se angaja un om cu vulnerabilitățile sale de sănătate, la vârsta de 87 de ani, într-un turneu de 12 zile, la marginea continentelor - lumii, cu o populație în care se regăsesc și catolici și musulmani. Trebuie spus că acest turneu pontifical a fost programat pentru anul 2020, dar din cauza pandemiei și a stării de sănătate a Papei Francisc, a fost amânat. Aceasta nu înseamnă că a fost amânată această intenție unificatoare a bisericilor de altă credință decât cea creștină, astfel că la cel de-al VII-lea Congres al liderilor religiilor mondiale și tradiționale care a avut loc în perioada 14-15 septembrie 2022 în Kazahstan, în cadrul evenimentului, reprezentanți ai creștinismului, islamului și iudaismului, printre alte religii, au făcut apel la “pace și dialog între religii, culturi și civilizații”. De la această reuniune eclezială a apărut informația, pe care o prezint sub rezerva confirmării ei, la care evenimentul s-ar fi încheiat cu stabilirea “Chrislamului”, ca “religie oficială mondială”!?
Dacă este sau nu adevărat, este greu de probat, ceea ce este cert, este că o asemenea mișcare religioasă minoritară care poartă acest nume a avut loc în anul 1970, la Lagos, fosta capitală a Nigeriei, fără ca aceasta să fi fost menționată în declarația de la Congresul menționat! Acest experiment ecumenic, dacă îl putem numi așa, poate fi considerat ca fiind prima etapă a aceastei mișcări religioase într-o țară africană cu o populație predominant musulmană (50%) și creștină (48%), urmând cea de-a doua etapă, în anul 2019, prin întâlnirea dintre Papa Francisc și Marele Imam Ahmad Al-Tayyeb, când a fost semnat Documentul Fraternității Umane, unde se găsește următoarea declarație: “În numele lui Dumnezeu și a tot ceea ce s-a spus până acum; Al-Azhar al-Sharif și musulmanii din Orient și Occident, împreună cu Biserica Catolică și catolicii din Orient și Occident, declară că acceptă cultura dialogului ca o cale; cooperarea reciprocă ca un cod de conduită; înțelegerea reciprocă ca metodă și standard”. Întrucât fenomenul începuse să inflameze lumea musulmană, în ianuarie 2022, judecătorul Mohamed Abdel Salam, secretarul general al Comitetului Superior al Fraternității Poporului, a publicat un articol care dezminte zvonurile despre presupusa religie numită “chrislam”, declarându-se împotriva ei. “Astfel, unele partide și mijloace de informare în masă - din lumea occidentală și arabă - au luat în vizor acest proiect (Documentul Fraternității Umane), susținând că este falsă această inițiativă de a uni toate credințele avraamice și de a promova «o singură religie mondială». Unii chiar au numit acest proiect al nostru «chrislam» (un idiom care combină numele creștinismului și al islamului într-un mod care denigrează ambele religii)”.
Cât este adevărat sau nu, nu se știe, ceea ce știm este că într-o postare online din 20 septembrie 2022 se “confirmă” cu subiect și predicat această ipoteză, și anume că “Este oficial, Chrislam este acum Religia Mondială. Conduși de Papa Francisc, liderii religiilor lumii adoptă oficial documentul de fraternitate umană la al 7-lea Congres”. Desigur, o asemenea mișcare nu ar dezinteresa Vaticanul, ar fi chiar benefică, întrucât prin intermediul acestei unificări de tip chrislamic s-ar putea obține atât cucerirea puterii spirituale, ca o nouă religie a Noii Ordini Mondiale, cât și puterea politică, ca putere invincibilă divină - papală, în fața căreia nu i se va putea împotrivi nici chiar unica superputere, cu care Suveranul Pontif coabitează în cadrul acelei puteri bicefale, începută în anii '80, în timpul președintelui Ronald Reagan și al Papei Ioan Paul al II-lea, fiind continuată până în zilele noastre prin cei doi lideri. Așa cum spune profesorul de teologie italian, Massimo Faggioli, “ambiția Papei este de a face Biserica Romano-Catolică cu adevărat globală”, ceea ce nu se dezminte întrucât actualul turneu pontifical are loc sub asemenea auspicii, vizând un asemenea dialog islamo-creștin, bazat pe “cooperare și fraternitate”, după cum avea să declare Suveranul Pontif în acest turneu apostolic, care în afara declarațiilor, pot fi evidențiate și unele intenții nedeclarate, rezultate din istoricul acestei religii celor care au ocupat Scaunul Pontifical de-a lungul istorie bimilenare.
Dr. Ioan Jude, sociolog
