La fel ca în Valea Timocului (în Serbia), nici în Bulgaria, unde trăiesc cca. 150.000 de români/daco-români/vlahi, românii de acolo n-au niciun fel de drepturi, adică n-au școală, biserică și mass-media în limba română!
“Ei nu există pentru statul român, și nici pentru statul bulgar”, spunea Eugen Popescu, directorul “Centrului Românesc de Studii și Strategii”.
Și tot el ne atrăgea atenția asupra faptului că “...lucrurile au evoluat negativ din punct de vedere al interesului autorităților statului român față de problemele minorităților românești! Chiar dacă fac parte din Uniunea Europeană, unde există niște norme de respectat privind drepturile minorităților, Bulgaria și Grecia nu recunosc minoritățile românești din aceste state!”.
În acest context, în ciuda multor piedici puse de statul bulgar, românii din sudul Dunării duc o luptă acerbă pentru promovarea limbii române.
La fel ca în Valea Timocului (în Serbia), și în Bulgaria există o problemă legată de termenul/denumirea de “român”! Există români/vlahi și aici, și dincolo, sau cum ar spune Cornel Nistorescu: “Un pod invizibil de cuvinte trece peste Bulgaria și leagă România de Nordul Greciei și de Albania”.
Și nu de azi, de ieri, în Bulgaria autoritățile au “alergie” la termenul de român!”Dragostea” a mers până acolo încât, la ultimul recensământ, chiar dacă unii oameni se declarau a fi români, operatorii (bulgari) de pe teren, bine instruiți, îi treceau a fi... bulgari!
“Se duce o politică de deznaționalizare și în special chestia cu “vlahii” e băgată așa cum este introdus în mod intenționat și termenul de “moldoveni și limbă moldovenească” în Moldova... dar, aici, noi toți suntem români sută la sută. Numai că unii se recunosc ca fiind români. Alții, sub influența unor structuri de stat și în special cu susținerea unor organizații antiromânești, se denumesc vlahi”, a declarat reprezentantul românilor din Bulgaria, doctorul Ivo Gheorghiev.
Legat de “Universitatea de Vară” de la Izvoru Mureșului, la care liderul românilor din Bulgaria vine de mulți ani, Ivo Gheorghiev ne-a declarat următoarele: “Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului ne oferă singurul prilej de a relaționa cu reprezentanții autorităților locale, județene sau centrale, cu reprezentanți ai puterii centrale din România, cu miniștri și secretari de stat, fără nicio restricție. Este adevărat, cei din administrația centrală se dau greu duși din București! Eu personal am participat și la alte întâlniri ale românilor din jurul României, organizate de alte entități cu atribuții din România, dar atunci când am dorit să-i abordăm pe șefi, firește în legătură cu problemele noastre specifice, a fost imposibil! Oamenii ăia s-au ascuns pur și simplu de noi, și-au închis telefoanele, ce să mai zic, parcă noi eram ciumați!
Practic, noi ăștia care trăim în țări din jurul României, în cazul meu în Bulgaria, români fiind, încercăm să ținem trează conștiința noastră de neam, să ne păstrăm graiul și obiceiurile noastre, iar în acest sens avem diferite proiecte care se derulează prin asociațiile/ONG-urile noastre culturale, care se constituie în interes nepatrimonial. Firește, neavând bani, apelăm, scriind diferite proiecte, la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.
Ei, aici este aici! Dacă vă uitați pe «Ghidul de finanțare nerambursabilă pe 2024», care a apărut la începutul anului 2024, când domnul Gheorghe Cârciu era secretar de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, veți observa că ni se cer foarte multe documente, mai rar așa birocrație, și, pentru a avea șanse ca proiectele noastre să devină eligibile, ar trebui și o contribuție proprie de 5% din valoarea finanțării solicitate! Păi, ce fac, pun (iarăși) bani din propriul buzunar?!”.
Aurel RAȚIU, Izvoru Mureșului, 18 august 2024
