Acum aproape douăzeci de ani, târgumureșeanul Marius Ichim a avut un vis: să aducă în lumina reflectoarelor frumusețea și autenticitatea tradițiilor de pe văile Mureșului Superior și Gurghiului. A fost nevoie de pasiune, curaj și o viziune clară pentru a transforma acest vis în realitate. Așa au luat naștere cele două festivaluri, care astăzi sunt nu doar cunoscute, ci și apreciate la nivel național și internațional.
Primul dintre acestea a fost festivalul de pe Valea Mureșului Superior, urmat, la doar un an distanță, de cel de pe Valea Gurghiului. Marius Ichim este cel care a insuflat viață acestor evenimente, transpunând în realitate un gând care a reușit să unească comunități și să promoveze aceste zone pitorești ale județului Mureș.
Astăzi, aproape două decenii mai târziu, ceea ce a început ca un simplu vis s-a transformat în două manifestări culturale de referință. Marius Ichim, creatorul și sufletul acestor festivaluri, a avut amabilitatea de a acorda un interviu publicației noastre, în care ne-a vorbit despre evoluția Festivalului Văii Gurghiului.
Primele ediții ale acestui eveniment au purtat numele de “Valea Gurghiului - Valea Regilor”. În cadrul interviului, Marius Ichim, care s-a stabilit în urmă cu 10 ani în Franța, ne-a împărtășit povestea din spatele acestei denumiri, motivele pentru care festivalul și-a pierdut titulatura inițială, cum au fost începuturile, cum manifestarea a fost rapid confiscată de politicieni și ce a ajuns acest festival astăzi.
- Cum a apărut Festivalul Valea Gurghiului?
- În 2006 am inițiat prima ediție a Festivalului Valea Gurghiului - Valea Regilor, după lungi dezbateri și tratative cu primarii celor câteva comune care înțeleseseră să formeze o asociere intercomunitară pentru a servi unor interese comune ale localităților riverane Gurghiului, astfel încât proiectul unui mare festival să confere premiza relansării turistice a Văii Gurghiului prin configurarea unui brand cultural.
Evident, inițiativa fusese asumată de mai marii zilei, ca o “replică” a altui mare festival conceput și organizat de mine pe Valea Mureșului, la Răstolița, pentru prima dată în 2005.
Sigur, prefectul județului de atunci, dar și de azi, Ciprian Dobre, a avut înțelepciunea să-mi dea mână liberă în concept și organizare și mi-a susținut ideile care, de multe ori, intrau în divergență cu viziunea mai puțin stilistică și, de multe ori, “de bâlci postcomunist” a unora dintre primarii de atunci. Privind retrospectiv, mi se pare cu atât mai ridicolă azi asumarea paternității acestui eveniment de către unele personaje ale vremii care se băgau în seamă și care încercau fără rezerve, dar cu un anumit grad de impostură specific politicienilor, să-și asume merite imaginare. Este, de pildă, cazul deputatului liberal de atunci care era prezent doar la culegerea laurilor în aplauzele de la scenă, în debutul manifestărilor, și care nu contribuise decât cu câteva intrigi la organizarea evenimentului.
- De ce ați ales să-l intitulați “Valea Regilor”?
- Numele Festivalului “Valea Regilor” nu l-am ales întâmplător, ci corespunde unei realități istorice cu care locuitorii de astăzi ai Văii Gurghiului ar fi putut să se mândrească. Ideea festivalului chiar asta își propunea: ca în Satul Alegoric format din căsuțele tradiționale ale fiecărei comune, în care vechile tradiții și obiceiuri reînviau în veritabile expoziții de artă țărănească și meșteșugărească, să reînvie și legendele uitate ale acestor locuri.
Nu pot uita, de pildă, măiestria cu care comuna Gurghiu își crease casa muzeu în satul alegoric, respectând toate standardele etnografice, și mica grădină din fața pavilionului său care sugera măreția grădinilor din parcul castelului Bornemisza.
Primarii de la Gurghiu și de la Ibănești păreau atunci să fi înțeles că ceea ce puteau oferi aceste plaiuri istorice, cu câteva clădiri istorice păstrate, dar mai ales cu legendele ilustrate în anecdotele rămase în istorie, cu aristocrații, conții, ducii, voievozii, principii, prinții, regii și împărații care i-au cutreierat pădurile, s-ar fi putut construi un brand turistic nemaipomenit pentru această minunată vale. Bogățiile florei și faunei, peisajele montane, poienile și pârâurile au atras aici unele dintre cele mai importante personalități ale secolelor XIX și XX.
- Sunt doar legende sau există dovezi ale vizitelor capetelor încoronate pe Valea Gurghiului?
- Cu mult înainte ca Regele Ferdinand al României să înceapă construcția Castelului de vânătoare de la Lăpușna, istoria acestor locuri ne duce până în 1329, la prima atestare documentară a toponimului Gurghiu, când într-o corespondență dintre Andrei, episcopul Transilvaniei, și voievodul Toma, este amintit un anume Petrus Gurghynh.
Apoi, în 1358, este amintită cetatea de la Gurghiu. Însuși voievodul Transilvaniei sau comitele secuilor erau stăpânii cetății.
Primul rege care a poposit pe Valea Gurghiului a fost Ludovic de Anjou, în 1366.
Apoi aflăm că, în 1453, regele Ladislau al V-lea a donat domeniul Gurghiu lui Iancu de Hunedoara, respectiv fiilor acestuia. Deci, este mai mult decât probabil ca pe aici să fi trecut atât Iancu de Hunedoara, cât și regele Matei Corvin. După 1526, Gurghiul a intrat în posesia altui rege, Ioan de Zápolya, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale, Isabella Jagiello. Urmează ca proprietari principii Ștefan Báthory și Gabriel Bethlen. Din 1638, sub principele Gheorghe Rákóczi I, pe parcursul domniei, au fost întreprinse o gamă de lucrări pentru a întări sistemul defensiv al cetății.
Dar, primul castel de pe Valea Gurghiului, la poalele dealului cetății, se leagă tot de persoana principelui Gheorghe Rákóczi I. Acesta i-a dat o altă valoare domeniului, în afară de cea strategică. Îl face domeniu de vânătoare, construind o reședință mai accesibilă, care să ofere condiții sporite de confort invitaților. Din anul 1655 va funcționa la Gurghiu și o moară de hârtie, înființată pentru nevoile cancelariei princiare. Începând cu anii 1660, proprietarul domeniului a devenit principele Mihail Apafi I, conacul fiind frecvent utilizat la acea vreme ca reședință a principesei Ana Bornemisza.
Conflictele începutului secolului al XVIII-lea și Războiul Curuților au cauzat degradarea avansată a conacului, care, printr-un decret aulic din 1717, a intrat în posesia familiei vicecancelarului Bornemisza pe o perioadă de 99 de ani.
La începutul secolului al XIX-lea, Leopold Bornemisza realizează aici printre primele “grădini engleze” din Transilvania, obiectiv care va sta la baza parcului dendrologic. În fine, epoca de glorie a Văii Gurghiului, cunoscută ca loc de vânătoare și agrement al aristocraților europeni, începe cu anii 1870. Din 1880, castelul devine reședință de vânătoare pusă la dispoziția prințului moștenitor Rudolf al Austriei, unicul fiu al împăratului Franz Joseph. Dar, înainte de aceasta, chiar împăratul și împărăteasa Sisi vizitaseră de mai multe ori Castelul de vânătoare de la Gurghiu. Până la moartea prințului în 1893, locul devine un adevărat loc de pelerinaj al prinților Europei. Chiar și viitorul rege al Marii Britanii, Eduard al VII-lea, participă la câteva partide de vânătoare pe Valea Gurghiului. În plus, Rudolf de Austria organiza aici campaniile sale de vânătoare sub forma unor veritabile expediții, fiind mereu însoțite de componenta științifică, materializată prin studierea diferitelor specii ale florei și faunei.
Iată ce istorie încărcată și încercată are Valea Gurghiului și câte personalități istorice au vizitat-o, fără să le amintim pe cele invitate de Contele Teleki și, mai apoi, de Casa Regală a României. Aici au fost regele Ferdinand și Regina Maria, care au început construcția Castelului de Vânătoare de la Lăpușna, desăvârșit de Carol al II-lea. De altfel, la Gurghiu, în 1935, în prezența regelui Carol al II-lea, a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului Regelui Ferdinand în centrul comunei, distrus și niciodată refăcut...
- După ce parcurgem această scurtă istorie, ne mai putem îndoi că Valea Gurghiului nu merită numele de “Valea Regilor”?
- Dar, vedeți, primul lucru pe care l-au făcut cei care au preluat organizarea festivalului după cele trei ediții coordonate de mine a fost acela de a-i schimba denumirea, eliminând din titulatură “Valea Regilor”. Au practicat ceea ce azi numim “anularea culturii” sau “incultura woke”, parte a “politicienilor corecți” în variantă naționalist-comunistă. Ei bine, ei au făcut-o, împreună cu noua conducere a prefecturii de atunci, dar și cu Consiliul Județean. Erau vizionari… nici nu știu cine era acel “vizionar prefect” atât de alergic la “regalitate”. Au realizat un act de anulare a istoriei și culturii. Din punct de vedere economic, trebuie să fii dus cu capul să nu folosești un asemenea trecut istoric pentru a-l valorifica ca brand turistic. Să faci, mai apoi, dintr-un festival cu rezonanță națională, pilot în materia manifestărilor etnografice, ceva sub nivelul “zilelor comunei” este iarăși impardonabil.
- Vă rog să faceți o comparație între ce a fost festivalul la începuturi și ce este acum.
- Haideți să vedem, în cele două zile de festival, să luăm ca exemplu anul 2007. Aveam două scene de manifestare: una în satul alegoric, de zi, unde evoluau trupele și ansamblurile folclorice locale, și o altă scenă modernă, pe un platou alăturat, unde turiștii erau ademeniți să viziteze festivalul, parcurgând zeci de km de drum prost, pentru a întâlni în acea splendidă ambianță nume sonore ca Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcaș, Ducu Bertzi, trupele Iris, Taxi, Fără Zahăr sau Phoenix...
În proximitate, construisem “Pavilionul Regal”, unde funcționa pe toată perioada festivalului o expoziție de fotografie veche cu și despre familia regală a României și unde istoricul Nicolae Pepene înșira povestiri documentate celor interesați. Prezentatorul evenimentului era Cristi Tabără.
La fiecare dintre cele trei ediții organizate de mine am avut zeci de mii de vizitatori nelocalnici. Astăzi, mă uit la afișul manifestărilor și mă încearcă zădărnicia. Nu știu ce s-a întâmplat... cum nu mai intervine nimeni pentru a inspira zonei o dezvoltare în care valorificarea tradițiilor să corespundă realității istorice și nu invențiilor de cămin cultural comunist care, iată, ce bine corespund azi culturii woke.
Pentru mine, primele trei ediții ale acestui festival au înseninat multe zile și nopți de creație pentru concept, documentare, organizare și implementare. A fost ceva extraordinar și nu pot fi ingrat să nu mulțumesc tuturor celor care m-au suportat și mi-au acceptat proiectul, materializându-l. A fost un privilegiu atunci pentru mine, chiar dacă meritele nu mi-au fost niciodată recunoscute.
Interviu realizat de DRAGOȘ BARDOȘI
(Sursa foto: ibanesti.ro)
