Putem observa în jurul nostru obsesia controlului din partea autorităților. Desigur, controlul are rolul său, cel puțin atâta vreme cât este un instrument pentru atingerea unor obiective valoroase - eficiență, dezvoltare, prosperitate. Atunci când devine un scop în sine putem recunoaște din lecțiile istoriei că ne găsim într-un impas grav.
Vorbeam în episoadele precedente despre toxicitatea birocrației românești. Nu doar că mediul de afaceri devine irespirabil, însă ratăm cel mai important obiectiv: performanța economică. Dovezile sunt clare: îmbunătățirea traiului nu vine niciodată de la stat, ci din competivitatea privatului. Dacă sugrumăm economia, atunci noi toți pierdem, inclusiv statul, dar mai ales oamenii.
Obsesia controlului se poate observa în creșterea birocrațiilor în paralel cu creșterea taxelor și impozitelor pe fondul unui deficit bugetar. Toate făcute peste noapte și fără nicio consultare cu societatea civilă. Și întregul consum de resurse este transferat asupra privaților.
Similar sistemului pentru casele self-checkout în care clienții muncesc și tot clienții plătesc, toate „invențiile" statului sunt plătite și muncite de contribuabili. Iar în timp ce statul cere privatului austeritate, taxe de solidaritate și generozitate, deficitul bugetar este la cote maximale cu investiții minime și cheltuieli cu zero rentabilitate.
Și când vorbim despre povara contribuabililor ne referim la aceia dintre noi care oricum respectăm legile și plătim dările la stat. Pentru că evaziunea fiscală pare să continue nestingherită. Sancționarea continuă a bunilor platnici are consecințe dezastruoase. Din păcate, autoritățile nu par interesate de greșelile lor fragrante și par că vor continua pe acest drum al pierzaniei fără pauze sau dubii.
Obsesia controlului nu rezolvă nimic, dimpotrivă, creează și mai multe probleme. Performanța este cea care ne poate duce într-un loc mai bun. Însă nimeni nu pare interesat de a dezvolta mediul de afaceri. Dimpotrivă, pare o simplă luptă pentru acapararea resurselor de tot felul.
Să luăm exemplul eFactura. Realitatea este că acum avem de ținut arhive fizice și digitale, trebuie să ne verificăm furnizorii pentru urcarea facturilor în SPV și activitatea comercială este blocată de tot felul de probleme ale sistemului.
Reducerea evaziunii fiscale - mult invocată în impunerea acestui program - se lasă încă așteptată. Deci bunii platnici continuă să piardă în fața evazioniștilor de trei ori. Cheltuieli mai mari, încasări mai mici și taxe crescute. Și atunci care a fost rolul eFactura? Judecând după rezultate, pare că doar controlul bunilor platnici.
Ar fi benefic ca specialiștii care încă mai există în instituțiile publice să ia poziții ferme împotriva distrugerii mediului de afaceri. Cum spuneam, când economia pierde, pierdem noi toți.
Adrian Vascu
