Un virus transmis de țânțari provoacă cele mai multe cazuri de infecție West Nile. Deși majoritatea celor infectați fie nu prezintă semne sau simptome, fie prezintă semne minore - febră sau o ușoară durere de cap, unele persoane dezvoltă boli grave, care le pun viața în pericol, afecțiuni caracterizate prin inflamarea măduvei spinării sau a creierului.
Semnele și simptomele ușoare dispar, în general, de la sine, dar cele severe - febră, dureri puternice de cap, lipsă de orientare sau o stare bruscă de slăbiciune - necesită atenție imediată, iar expunerea în zonele deja afectate crește riscul de infectare.
Semne și simptome ușoare - Aproximativ 20% din cazuri dezvoltă o infecție ușoară, numită febra West Nile, care se manifestă prin: dureri de cap; dureri în tot corpul; vărsături; diaree; oboseală; erupții cutanate.
Semne și simptome grave - La sub 1% dintre persoanele infectate, virusul provoacă o infecție neurologică gravă, manifestată prin inflamația creierului (encefalită) și a măduvei spinării (meningită).
Semnele și simptomele infecțiilor neurologice includ: febră mare; dureri de cap severe; gât înțepenit; dezorientare sau confuzie, stupor (adinamie și indiferență față de ce se întâmplă în jur); comă; tremurături și spasme musculare; paralizie parțială sau slăbiciune musculară.
De obicei, semnele și simptomele febrei West Nile durează câteva zile, dar cele ale encefalitei sau meningitei se pot prelungi timp de săptămâni sau luni întregi. Unele efecte neurologice, cum ar fi slăbiciunea musculară, pot rămâne permanente. O infecție gravă necesită, în general, spitalizare.
Căile de transmitere - În mod tipic, virusul West Nile se răspândește la oameni și la animale prin intermediul țânțarilor infectați cu sângele păsărilor contaminate. Infecția nu se transmite de la om la om!
Cele mai multe cazuri se înregistrează în anotimpul cald (iunie-septembrie), când țânțarii sunt activi. Perioada de incubație variază de la două la 14 zile.
În câteva cazuri raportate, e posibil ca virusul să se fi răspândit pe alte căi, inclusiv prin transplantul de organe și transfuzii sanguine. De asemenea, s-au raportat cazuri de transmitere a virusului de la mamă la copil în timpul sarcinii, alăptării sau expunerii la virus în laborator, dar aceste cazuri sunt rare și neconfirmate definitiv.
Riscuri de infecții grave - Chiar dacă apare infecția, riscul de a dezvolta o boală gravă produsă de virusul West Nile este extrem de redus - sub 1% dintre persoanele infectate se îmbolnăvesc grav, dar, în majoritatea cazurilor, se recuperează. Totuși, vârsta înaintată, unele afecțiuni precum cancerul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, alcoolismul cronic, afecțiunile renale și transplantul de organe cresc riscul unei infecți grave.
Tratament - Cazurile severe necesită internare și tratament de specialitate. În cazurile ușoare, pot fi administrate analgezice obișnuite, care nu necesită prescripție medicală, însă aveți grijă atunci când dați aspirină copiilor sau adolescenților: copiii și adolescenții care sunt în fază de recuperare după vărsat de vânt, gripă sau boli asociate acesteia nu trebuie să ia aspirină, aceasta putând dezvolta sindromul Reye, o afecțiune relativ rară, dar foarte gravă, chiar cu potențial fatal.
Prevenție - Cea mai bună cale de a preveni infecția cu virusul West Nile este evitarea zonelor cu țânțari și eliminarea apei stătute în care aceștia se prăsesc. Așadar: desfundați jgheaburile de pe acoperișuri; goliți apa stătută din piscine; schimbați des apa din scăldătoarele și adăpătoarele pentru păsări și din bolurile pentru animalele de companie; aruncați anvelopele vechi sau containerele nefolosite, care ar putea conține apă stătută - mediu ideal de prăsire a țânțarilor; instalați plase la uși și la ferestre; evitați activitățile în afara casei, în perioadele în care țânțarii “ies la vânătoare”- în zorii zilei, în amurg și seara devreme; purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi; acoperiți cu plasă anti-țânțari căruciorul și jucăriile copilului, când îl scoateți la plimbare. (sursa - mayoclinic.org - traducere)
Nu există vaccin sau tratament antiviral specific pentru infecția cu virus West Nile.
Apariția cazurilor de West Nile pe fondul lipsei de reacție a autorităților locale care nu stârpesc țânțarii la timp duce și la crize de sânge, pentru că o directivă a Uniunii Europene obligă restricționarea donării de sânge în zonele cu cazuri de West Nile, pe anumite perioade de timp, avertizează epidemiologii, reamintind că România s-a confruntat de trei ori, până acum, cu epidemii provocate de acest virus (în anii 1996, 2010 și 2016).
Virusul, specific regiunilor tropicale și temperate, a fost descoperit în 1937, în Uganda, fiind adus în Europa de păsările migratoare infectate în Africa.
Țânțarul-tigru asiatic, despre care se spune că este cea mai invazivă specie de țânțari din lume, a colonizat deja13 țări din UE, inclusiv România, Franța, Spania și Grecia.
A fost semnalat și în Belgia, Cipru, Cehia, Olanda și Slovacia. Migrarea acestei specii în Europa este facilitată de condițiile climatice favorabile și de creșterea numărului de călătorii internaționale. (surse - mayoclinic.org; bbc.com; foto - pixabay.com)
Ileana Sandu
