Vorbim despre birocrație de vreo 30 de ani și progrese reale nu s-au făcut sau au fost foarte timide. Trăim în era noilor tehnologii, însă birocrația rămâne încă la putere în România. Deși auzim tot mai frecvent noțiuni precum eFactura, eTransport și, mai nou, eTVA, ele se dovedesc a fi birocrații digitale, nicidecum “digitalizare”.
În primul rând, este o problemă de mentalitate. Premiza birocrației este că ești vinovat până la proba contrarie. O irosire colosală de resurse care, statistic, n-a diminuat nici evaziunea fiscală, nici infracțiunile de vreun fel sau alte probleme invocate la fiecare complicare suplimentară a sistemelor pe care le suportăm.
În al doilea rând, este o problemă de competență. Oameni lipsiți de pregătire și experiență profesională, care nu înțeleg sistemele pe care le gestionează, pot să ia decizii greșite. Dacă făcătorii de legi și reguli, precum și funcționarii ANAF, ar fi contabili competenți veniți din economia reală, probabil că problemele ar începe să fie rezolvate.
În al treilea rând, este o problemă de tehnologie. Orice instituție centrală sau locală ar trebui să aibă o echipă tehnică care să folosească noile tehnologii pentru a digitaliza toate datele, procesele și procedurile. Digitalizarea te obligă să faci ordine în fiecare colț din activitatea organizației, să clarifici, să simplifici și să elimini redundanțele și alte blocaje de tot felul. Asta ar fi benefic să se întâmple și la stat.
În al patrulea rând, este o problemă de analiză. Orice entitate care operează cu volume mari de date are nevoie de analiști și instrumente de analiză performante. Continuăm să luăm decizii peste noapte, după toanele fiecăruia, în timp ce ignorăm tone de date care zac prin holuri și subsoluri din toată țara.
În al cincilea rând, este o problemă de asumare a responsabilității. La orice demers se cer zeci de hârtii și declarații pe propria răspundere pentru informații care deja există în posesia statului. Evident, ar ajuta dacă ar fi digitalizate și integrate cu funcții performante de analiză. Există această fobie a statului de a-și asuma orice. Prin urmare, încă cere teancuri de documente prin care alții își asumă tot. Însă, ocupați cu toate aceste birocrații, nimeni nu verifică nimic.
În al șaselea rând, este o problemă de perspectivă. Birocrația este susținută și extinsă de oameni care au trăit toată viața în aceste sisteme anacronice, pentru că așa s-a făcut mereu. Numai că astăzi trăim într-o realitate foarte diferită. Schimbarea radicală poate nu este la îndemâna celor din sistem, dar este obligatorie pentru noi ca țară.
Și, nu în ultimul rând, este o problemă de viziune. Deciziile și comportamentul statului demonstrează că percepe contribuabilii ca fiind “supușii” săi. În realitate, statul este în slujba contribuabililor, adică a celor care îl finanțează din munca și performanța lor, ca să le rezolve anumite probleme.
Iar într-o lume în care fiecare resursă este mai scumpă ca oricând, birocrația este un consumator pe care nu-l mai putem tolera. Ar fi ideal să înțeleagă și autoritățile acest lucru.
Adrian Vascu
