Dependența este o afecțiune de sănătate adesea greșit înțeleasă și stigmatizată de societate * Este o luptă pe tot parcursul vieții: la fel ca și bolile cronice, cum ar fi bolile de inimă sau diabetul, dependența nu poate fi “vindecată” cu un tratament unic. Chiar și după ce o persoană a urmat cu succes un tratament, susceptibilitatea la tulburări persistă, din cauza schimbărilor de lungă durată, din creier * Dependența este o boală, nu un defect de caracter sau o manifestare a slăbiciunii morale. Este o afecțiune complicată care afectează creierul, ducând la un impuls incontrolabil de a folosi substanțe, în ciuda efectelor nocive ale acestora * Aceste modificări pot determina multe comportamente dăunătoare, adesea autodistructive * Dependența este o boală complexă, care poate lovi în orice etapă a vieții, niciun grup de vârstă nu face excepție * Factori precum predispoziția genetică, influențele mediului și factorii de stres joacă un rol important în apariția dependenței * Dependența nu este doar o luptă individuală; afectează în mod semnificativ familiile, prietenii și comunitățile. Familiile pot experimenta suferință emoțională, iar finanțele comune pot avea de suferit, ceea ce poate duce la sărăcie sau faliment. Dependența poate, de asemenea, să tensioneze prieteniile, din cauza problemelor de încredere care decurg din comportamentul imprevizibil* În mod similar, comunitățile suportă povara creșterii costurilor asistenței medicale, a ratei criminalității și a pierderii productivității * Adolescenții sunt mai susceptibili la dependență . Deoarece creierul adolescentului este încă în curs de dezvoltare, este mai vulnerabil la efectele drogurilor și alcoolului, ale jocurilor pe calculator * Dependența face ca drogurile să fie considerate “ceva normal” * Consumul cronic de substanțe modifică chimia creierului, determinând organismul să se obișnuiască cu prezența acestora. Ca urmare, absența drogului poate provoca disconfort sau chiar boli fizice, ducând la consumul suplimentar de substanțe * Educația este cheia: există multe concepții greșite despre dependență, care alimentează stigmatizarea și neînțelegerile. Educația și autoeducația pot ajuta la distrugerea stereotipurilor, la promovarea empatiei și la încurajarea unor politici și tratamente mai eficiente.
Drogurile
Trăim într-o cultură în care se formează adicții de la vârste din ce în ce mai fragede, susține psihologul Viorel Roman, clinician, director executiv al Asociației Aliat Pentru Sănătate Mintală și psihoterapeut specializat în adicții în cadrul Clinicii Aliat București:
“Aș zice că suntem de-a dreptul speriați de ce vedem că se întâmplă și de ce vedem că ajunge să vină în cabinet și în proiectele noastre. Pare un fenomen care a luat o amploare extraordinar de mare și că trăim într-o cultură a dependenței, unde devine din ce în ce mai greu să nu ai o dependență, că vorbim de dependențe ușoare (ecran, zahăr), până la droguri. Practic, cu toții trăim în această cultură și există o fină inoculare a adicției încă de foarte devreme, de la vârste foarte mici. Vedem acum că adicția apare peste tot și că devine poate din ce în ce mai grav acolo unde situația financiară este mai bună, pentru că accesul la substanțe din ce în ce mai scumpe este mult mai mare”, a declarat psihologul, potrivit agerpres.ro.
Una dintre problemele privind consumul de droguri din România este cea a accesului facil la substanțele psihoactive, inclusiv în rândul copiilor și adolescenților: un elev care își dorește să consume droguri poate să facă rost de acestea în cinci minute: “Durează și cinci minute, timp în care sună pe cineva, achită niște bani, primește substanța, lucru se întâmplă foarte rapid, de multe ori vine la ușa blocului sau fac ei o mică, foarte mică deplasare, adică e foarte facil. Tot timpul va crește nivelul de adicție și de fapt asta e o schimbare la noi în ultima perioadă - accesibilitatea din ce în ce mai mare. Cu cât e mai accesibil, cu atât nivelul adicțiilor va crește. Aproape orice debut, pe care îl aud aici, de consum de substanțe, începe cu un anturaj. Întotdeauna e vorba despre un anturaj și acolo începe și consumul și de acolo se dezvoltă și conexiunile către cei care vând substanțe. Unii sunt consumatori recreațional, iar unii fac și tranziția spre dependență, și când ai făcut tranziția spre dependență deja acela este punctul în care tu începi să-ți cauți propriile tale surse de a obține rapid substanța. (…) Dependența devine ceva scump de întreținut când vorbim de droguri și atunci din nevoia de a susține adicția ajung și să vândă. Și sigur că apoi acolo apar și problemele penale și lucrurile se duc din rău în mai rău”.
De multe ori, în spatele consumului de droguri stau problemele emoționale cu care se confruntă persoanele care ajung dependente, cum ar fi abuzul fizic, emoțional, sexual, probleme familiale, probleme de sănătate mintală ale părinților, divorțul acestora sau problemele penale cu care se confruntă unul dintre părinți. La acestea se pot adăuga presiunea anturajului, bullyingul și stresul. Din păcate, mulți dintre adolescenții care consumă droguri ajung să fie depistați târziu de familie:
“Da, din păcate, da, sunt depistați târziu. Pot fi destul de abili în a masca efectele consumului și, din păcate, de multe ori când ajung în terapie deja e făcută tranziția spre dependență. Munca este foarte grea și părinții trebuie să fie foarte atenți la ce se întâmplă cu copilul, la orice modificare de comportament, orice modificare în cercul de prieteni, orice modificare în performanțele academice, orice schimbare se vede, să mențină legătura cu ei, să rămână aproape de ei, să fie o comunicare deschisă. Ar trebui să fie monitorizată utilizarea device-urilor, să fie în spații centrale ale casei și nu izolate în cameră. Să fie atenți la reacțiile foarte vizibile, cum ar fi oboseală, ochii roșii sau pupile dilatate, schimbări în reacțiile uzuale pe care le au, pot să devină mai irascibili, să aibă toleranță mai scăzută, să devină mai nervoși, să devină mai triști, să devină mai anxioși. De multe ori, substanțele amplifică anxietatea. Să fie atenți la modificări în cercul de prieteni, la modificări în ce se întâmplă la școală, la apatie sau la foarte multă energie”.
Psihologul susține că nu doar părinții trebuie să dezvolte o relație apropiată cu propriii copii, pentru a preveni consumul de droguri în rândul acestora. Și școlile trebuie să privească această problemă a adicțiilor cu mai mult interes: “Orice director de școală are acum în școala lui copii cu dependențe, că e vorba de jocuri, că e vorba de gambling, că e vorba de alcool, că e vorba de nicotină, deja adicția există”.
Internetul
Internetul ne-a făcut viața mai ușoară, prin facilitarea accesului la informații și crearea de conexiuni cu oameni din întreaga lume, dar pentru unii, mediul virtual devine chiar un mod de viață. Acest lucru poate duce la dependența de calculator/internet. “Comunicare absolută, izolare absolută” - spune scriitorul belgian Paul Carvel, în vreme ce specialiști în domeniul psihologiei atrag atenția că internetul ne leagă de oameni care sunt la mari depărtări, dar ne îndepărtează de cei care ne sunt aproape.
Ori de câte ori cei dependenți de computer se simt singuri, copleșiți, stresați, deprimați, disperați ori deznădăjduiți, ei “evadează” pe internet pentru a căuta alinare.
Unele persoane care suferă de anxietate sau de depresie sunt predispuse la dependența de calculator. Lipsa de sprijin emoțional le determină să apeleze la internet pentru a suplini această nevoie. Persoanele timide, singuratice și emotive prezintă și ele un risc mai mare de a dezvolta o atare dependență.
Simptome emoționale: anxietate, depresie, prefăcătorie, necinste, euforie când persoana se află în fața calculatorului, pierderea noțiunii de timp, izolare, atitudine defensivă, lipsa apetitului pentru muncă, agitație.
Simptome fizice: dureri de spate, dureri de cap, creșterea sau pierderea în greutate, tulburări de somn, sindromul de tunel carpian (neuropatia mediană a încheieturii mâinii), vedere tulbure, încețoșată, sarcini neduse la bun sfârșit, responsabilități uitate și acumularea de kilograme în plus. Toate acestea pot duce la faliment, mai ales dacă timpul petrecut în fața calculatorului este axat pe cumpărături, jocuri și jocuri de noroc.
Adesea, dependența de internet și abuzul de substanțe (țigări, alcool, droguri) merg mână în mână. De cele mai multe ori, cei care abuzează de alcool sau de droguri sunt și cei mai predispuși să ajungă dependenți de internet, care le servește ca mijloc de evadare din realitate, iar atunci când persoanele dependente de internet renunță la utilizarea calculatorului, ele prezintă simptome de sevraj, similare celor specifice utilizatorilor de droguri, ceea ce demonstrează că aceste tipuri de dependență sunt adesea interdependente. Concluzia cercetătorilor este că “dependența digitală este una perversă, fiind vorba despre o maladie care are efecte negative care nu pot fi neglijate”.
Specialiștii mai avertizează că, în timp ce țările nordice au început să interzică telefoanele în școli, în România introducem tabletele în școli și digitalizăm învățământul. (surse - Psychg Guides.com, jeuxvideo.com)
Telefonul mobil
Devenite o parte omniprezentă a vieții moderne, telefoanele mobile nu constituie doar o modalitate de comunicare, ci acționează și ca instrument de rețea socială, agendă personală, instrument de cumpărături online, calendar, ceas cu deșteptător și bancă mobilă. Deși sunt utile, unele cercetări sugerează că dependența excesivă de dispozitivele digitale poate fi o formă de dependență comportamentală.
Teama de a rămâne fără telefon include nu doar pierderea, uitarea sau deteriorarea aparatului, ci și situația de a te afla într-o zonă fără semnal. Este o preocupare tot mai mare într-o lume în care a fi mereu conectat pare mai important decât oricând. Atunci când oamenii își pierd telefonul, când mobilul lor rămâne fără baterie sau când se află într-o zonă fără acoperire celulară, ei au, adesea, sentimente de stres și anxietate sau chiar sentimente de frică sau panică. Nomofobia este o formă prescurtată a expresiei “no-mobile phone phobia” (fobia “fără telefon mobil”).
Această teamă de a nu avea un dispozitiv mobil este adesea considerată un semn al utilizării problematice a dispozitivelor digitale, despre care unii experți consideră că poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale.
Utilizarea frecventă a telefonului mobil are potențialul de a provoca rezultate negative pe termen scurt, cum ar fi distragerea atenției, dar poate avea și consecințe pe termen lung, cum ar fi exacerbarea problemelor de sănătate mintală existente sau amplificarea unor dependențe comportamentale.
Un studiu recent a arătat că oamenii sunt adesea dispuși să-și întrerupă activitățile curente pentru a răspunde la un apel.
Deși nomofobia nu este un diagnostic clinic, unele dintre simptomele care sunt legate de frică includ: refuzul de a închide telefonul; încărcarea bateriei chiar și atunci când este aproape încărcată; verificarea, în mod constant, a telefonului pentru apeluri pierdute, mesaje sau e-mailuri; verificarea, în mod repetat, că aveți telefonul asupra dvs., chiar și în baie; teama de a nu vă putea conecta la o rețea de date celulare sau WI-Fi, renunțarea la activități sau evenimente planificate pentru a petrece timp pe mobil.
Simptome fizice: respirație îngreunată, creșterea ritmului cardiac, transpirații, tremurături, senzație de slăbiciune, amețeli etc. În cazuri severe, aceste simptome de frică pot escalada într-un atac de panică.
Studiile au arătat că utilizarea frecventă sau compulsivă a telefonului mobil este legată de creșterea stresului, anxietății și depresiei. Utilizarea excesivă a telefonului a fost legată de o serie de efecte negative: anxietatea crescută, nemulțumire, comparația cu alții - în defavoarea propriei persoane - scăderea stimei de sine etc.
Cercetătorii arată că această utilizare constantă a telefonului mobil reprezintă un paradox al tehnologiei: oamenii sunt capabili să comunice, să adune informații și să socializeze, dar, în același timp, utilizarea telefonului mobil poate duce la o dependență care este atât restrictivă, cât și stresantă.
Acest tip de frică poate îndeplini criteriile pentru o fobie specifică situațională, în funcție de simptome și prezentare. Ea se caracterizează printr-o teamă nerezonabilă și excesivă și o reacție exagerată de frică, disproporționată în raport cu amenințarea reală.
Oprirea completă a utilizării telefonului mobil nu este o soluție realistă, dar a învăța cum să stabiliți limite și restricții cu privire la cât de mult permiteți telefonului să vă controleze viața vă poate ajuta. (surse - verywellmind.com, crestviewrecoverycenter.com)
Documentar de Ileana Sandu
