Europa tocmai își alege noul staff în inconștienta noastră lipsă de interes…
Ne interesează, oare, cine va conduce în curând Comisia Europeană? Sau poate Consiliul?
Ori credeți că diplomația europeană nu ne privește.
Adică, credeți că este totuna dacă rămâne unul ca Borrell, un stângist extrem de tolerant cu teroriștii islamiști?
Sigur, pentru cei mai mulți dintre noi nu contează dacă se va impune iarăși stânga care domină birocrația de la Bruxelles în detrimentul a ceea ce europenii au ales în marea lor majoritate la ultimele alegeri pentru Parlamentul European.
Se vor găsi, oare, iarăși suficient de mulți noi comisari și demnitari anti-capitaliști de un cinic și irațional progresism cu agenda lor verde irațională, cu măsuri care ne pun la cheremul Chinei și al Rusiei, după ce ne vor băga economia europeană în faliment total?!
Dar politicile de primire, fără limite și discernământ, a migranților, vor continua și ele?
Vor satisface în continuare, oare, scenariul lui Putin și al “suveraniștilor”, pe de o parte, ori al extremei drepte, pe de alta, care reclamă la unison, cu satisfacție, degradarea continuă a Occidentului?!
Dar politicile pentru întărirea clasei de mijloc, mereu pauperizată prin creșterea impozitelor și lipsa de încurajare, vor fi, oare, promovate de cineva? Ori va continua distrugerea ei?…
Dar ideologia de anulare a culturii, dar aberațiile ideologiei de gen duse la extrem vor fi stopate de cineva?
Iată ce ne spune jurnalistul Petre Mihai Iancu despre modul în care se desemnează dregătoriile europene:
“Nu prin vot democratic, ci prin voia mușchilor șefilor unei elite de stânga și extremă stânga pentru care faimosul Green Deal nu e un plan de apărare a mediului ambiant, ci dogma sacrosanctă a unei noi religii de extracție ecologistă. Una menită să fie îmbrățișată zelos de adepți fanatici, puși să-i poarte urgent și în delir pe marile ei preotese către o “minunată” lume nouă, în care să fi fost distruse radical viața, prosperitatea și libertatea cetățenilor europeni, obligați să-și arunce la gunoi, rapid, prin autodafe climatic, modul de trai, vechile obiceiuri, tradiții și valorile perene”.
Este un verdict necruțător și grav, sper ca nu întru totul în adevăr.
Ar fi greu de rumegat pentru noi, toți, cei care credem în valorile democrației liberale, să aflăm că și la Bruxelles se petrec lucrurile ca pe-o tarla de-a lui Dragnea, odinioară.
Prin trafic de influență (chiar și ideologică), șantaj politic, nepotism și cumetrii versatile și emancipate.
Multe voci avizate ne atenționează, însă, că la conducerea UE criteriul competenței nu este cel care primează. Din contra, șefi de state își promovează oamenii marionete, de multe ori șantajabili.
Cazul Ursulei von der Leyen nu este departe de adevăr, fiind compromisă ea însăși și un șlefuit compromis al nemților făcut cu Emmanuel Macron, căruia Manfred Weber, câștigătorul real, la urne, al scrutinului trecut, îi stătea în gât ca o broască râioasă.
La rândul ei, mută complet azi, prietena lui Putin, Angela Merkel, se temea de Macron. De aceea, ex-ministra cu niște probleme de integritate, era numai bună ca să nu schimbe nimic din catastrofalele politici europene ale fostei și nostalgicei “ReDeGiste” - Mama Merkel, cea care, pe de altă parte, l-a protejat pe unul ca Viktor Orbán.
Desigur că Europa pe care o știam și la care speram s-a degradat considerabil, dar, cu toate acestea, continuă să fie cel mai democratic și plăcut loc de trăit al lumii.
Este a noastră și trebuie să ne intereseze, așa cum ne interesează orașul în care trăim, județul și țara.
Din cauza acestei lipse de interes, manifestată la nivelul majorităților țărilor componente, al cetățenilor, conducerea din fruntea organismelor Uniunii Europei este pe măsura acestui slab interes.
Uitați-vă și la lista europarlamentarilor aleși de către români…. Cu puține, câteva excepții, sunt niște dezastre, niște catastrofe.
Calitatea lor umană și starea vegetală, pe care mulți dintre ei sunt dispuși s-o adopte în Parlamentul European, vor fi la fel de nocive ca militantismul agresiv și aprigile politici ale stângii progresiste și extreme.
Nimeni cu scaun la cap nu-și dorește o Europă progresistă, de extrema stângă.
Nimeni cu scaun la cap nu-și poate dori o Europă a extremei drepte.
De data asta, electoratul european a votat contra elitei progresiste.
Sperăm ca Germania și Franța să țină cont de asta. În caz contrar, establishmentul lor va legitima toată ascensiunea extremei drepte în țările europene, în detrimentul unor democrații liberale.
Europa are nevoie de o reconsiderare a pseudo-valorilor la care a ajuns târâtă de stânga progresistă și birocrația acesteia cocoțată peste tot unde se iau decizii importante.
Europa are nevoie de o reformă care să o readucă la temeliile sale pe care a fost clădită.
Și acest nobil demers îl vor putea face numai o elită și voință politică de centru-dreapta, ceea ce rezonează, de altfel, și cu rezultatul votului și vrerii politice a majorității celor jumătate de miliard de europeni care tocmai s-au exprimat!
Are Europa de azi astfel de lideri capabili? Evident! Kajei Kallas al Estoniei și mulți alți lideri anti-putiniști din Polonia și mai ales Cehia sau chiar și Georgia, Meloni a Italiei. Găsim câțiva și prin România.
Șansa Europei sunt conservatorii democrației veritabile, nu cei autointitulați, ci aceia care sunt capabili să pună un tempo și în retard îndoctrinările de orice tip, fie ecologiste, transgenderiste ori pro-imigraționiste și proislamiste, anticapitaliste și cele de anulare a culturii (….) și, totodată, capabili să țină extrema dreaptă la respect.
Valorile Europei nu s-au raportat niciodată la aceste deviații. Din contră.
Uniunea Europeană a avut la bază creștin-democrația, liberalismul și social-democrația autentică.
În lipsa revenirii la principiile lor sănătoase, se va pune în discuție până la demers, chiar supraviețuirea acestei minunate construcții.
Chibzuință maximă liderilor europeni!
Marius Ichim, corespondență Franța
foto: freepik.com
