Târgu Mureșul e în cădere liberă. Orașul în care arhitectura modernă se îmbina cu clădirile vechi emana istorie. Acum, clădirile sunt ruine, total neglijate, ca, de altfel, foarte multe fațade, parcuri, zone verzi și edificii care ar putea fi folosite în mod util, iar modernul nu întotdeauna are ceva de-a face cu frumosul.
Totuși, avem un oraș cu resurse. Avem peisaje superbe, avem un râu care traversează orașul, avem Platoul Cornești, avem Grădina Zoologică, avem Baza de sport și Agrement Mureșul, avem o Cetate, avem un Teatru Național superb, avem un Palat al Culturii de o frumusețe deosebită, care și acum scrie istorie. Și știți ce mai avem ca resursă principală? Oamenii acestui oraș. Da, așa este, noi toți suntem resursa acestui oraș! Avem copii, nepoți pentru care avem datoria să clădim orașul, să-l exploatăm la modul frumos, pentru ca ei, la rândul lor, să-l învioreze, să-l facă să crească, să investească în dezvoltarea și strălucirea lui.
Din păcate, tinerii preferă să părăsească orașul, alegând să-și trăiască viața în străinătate sau în alte orașe ale țării, care nu au nici jumătate din resursele Târgu Mureșului, în schimb, locuitorii orașelor în cauză au bunăvoință și interesul de a-l construi zi de zi, de a-l menține viu.
Întrebarea este: ce facem cu ceea ce avem? Sau, mai exact, de ce nu facem ceva cu ceea ce avem? De ce am lăsat orașul să moară? Știați că elefanții, atunci când simt că li se apropie sfârșitul, se retrag într-un loc ascuns, curat, unde știu că e cimitirul lor. Din păcate, Târgu-Mureșul spre așa ceva se îndreaptă. E un oraș unde merită să vii să îmbătrânești frumos, pentru că nu se întâmplă nimic.
E murdar, dar destul de liniștit, are câteva parcuri sau, mă rog, simulacra de parcuri, dar are multe magazine și farmacii...deci...e bine. Adevărul e că... nu e bine. Orașul nu mai este curat, și putem vedea asta doar uitându-ne împrejur, fără să căutăm detalii, clădirile sunt de un gri bacovian, străzile, chiar pavate, mustesc de bălți, vegetația crește în toate direcțiile, dar cel mai mare semnal de alarmă este că oamenii sunt triști. A dispărut zâmbetul târgumureșenilor. Nu caut să arăt cu degetul pe nimeni, pentru că fiecare dintre noi suntem vinovați. Toți ne-am pierdut interesul și respectul față de orașul nostru. Vestea bună este că schimbându-ne atitudinea, sau măcar având o atitudine, fie că suntem oameni de afaceri, investitori sau angajați, fie că ne numărăm printre edilii orașului sau lucrăm la Salubriserv, începând cu curățenia orașului care ține, în mare parte de bunul nostru simț și educație și terminând cu revigorarea, reînvierea orașului... totul depinde de noi. E o datorie. Vrem un oraș curat și liniștit? Haideți să fim noi curați, să facem curățenie....inclusiv morală.... și să o menținem. Vrem să trăim într-un oraș civilizat, demn de secolul XXI? Haideți să fim noi civilizați! Vrem un oraș dezvoltat?
Haideți să-l dezvoltăm. Vrem ca Târgu-Mureșul să redevină ce a fost, un oraș de top? Haideți să-l resuscităm. Nu avem nevoie doar de beculețe să-l facem să strălucească, avem nevoie de voință.
Fiecare în parte și toți împreună!
Antonela Dumitrache
