Motto: “Destinul nostru omenesc ne dă cu o mână ceea ce ne-a luat cu alta. VIAȚA ne duce la țintă, mai adesea, după ce am rătăcit pe poteci ce nu erau ale noastre, sau după ce, cu bună știință, am căutat norocul acolo unde nu era”.
Pompiliu Constantinescu (1901-1946), critic literar
* “Toată lumea, la un moment dat, caută liniștea și odihna. Acestea însă nu ni le dă decât dorul de a îmbrățișa destinul lui Iisus în lume. Iar cum El e una cu destinul Său, e una cu noi, iar noi nu suntem singuri. Deci nu poți fi blând și smerit cu inima până nu ieși din tine și te muți în Hristos. În tine ești trufaș și tulburat, în Iisus ești blând și smerit și odihnit cu sufletul. Deci Iisus este odihna noastră. De aceea, El se îmbie mereu tuturor necăjiților și vameșilor lumii, să le fie dulamă, să le fie lumină și să le fie ideal de viață”.
Arsenie Boca (1910-1989), preot ieromonah, pictor, scriitor bisericesc, vizionar
***
* “Trebuie să învățăm să murim cu încetul. Trebuie să învățăm să murim; acesta e temeiul vieții. Să pregătești din timp capodopera unei morți mândre și, mai presus de orice, a unei morți unde întâmplarea nu-și are locul, a unei morți construite, fericite, entuziaste, așa cum au știut să și-o aleagă sfinții; o moarte îndelung meditată, care să-și facă uitat propriul nume, rămânând doar un gest care restituie universului anonim legile recunoscute și mântuite ale unei vieți intens împlinite”.
Reiner Maria Rilke (1875-1926), autor austriac, unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană.
***
* “O mamă povestește întâmplarea cu copilul său, care în zi de sărbătoare, îmbrăcat în cămașă albă, și-o pătează cu cerneală. De frică, copilul, a început s-o curețe, dar pe măsură ce se străduia să-și acopere greșeala, tot mai tare se murdărea. A început s-o curețe după mintea lui, dar tot mai rău era rezultatul. Văzând că toate sforțările sale sunt zadarnice, se duce plângând în brațele mamei sale, îi spune ce a făcut, iar mama iubitoare îi șterge lacrimile și-i dă sărutarea iertării”.
P.S. Domnilor guvernanți ai României. De 33 de ani vă certați mereu; fiecare dintre partidele politice care vin la guvernare caută să spele păcatelor celor dinaintea lor, dar mai tare păcătuiesc, mai tare se afundă în mocirla în care, din păcate, ați tras și poporul, care are singura vină că vă dau votul pentru o găleată, batistă, bere... Țara noastră nu a fost distrusă de calamitățile naturale, ci de calamitățile voastre, pe care nu le mai terminați. Chiar nu vă gândiți la țara noastră? Poporul român merită o viață politică stabilă, dătătoare de liniște și stabilitate. Nu întindeți arcul prea tare fiindcă odată și odată tot se va rupe. Luptați-vă pentru o unire a tuturor românilor, pentru o clasă politică unită. Nu credeți că după atâția ani de încercări, prin care poporul român a trecut, și a suferit din cauza altora, dar și a noastră, merită o Patrie Mamă, bună și iubitoare? Încercați să fiți serioși fiindcă riscați să deveniți penibili și adevărate pericole în primul rând pentru ȚARA noastră, dar și pentru voi și propriile voastre familii.
***
P.S. Mihai Eminescu (1850-1889), poet Nepereche: “CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE, / ȚARA MEA DE GLORII, ȚARA MEA DE DOR, / BRAȚELE NERVOASE, ARME DE TĂRIE, / LA TRECUTU-ȚI MARE, MARE VIITOR”.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
