Așa cum știm, stimați cititori, nechibzuința și lipsa de competență și autoritate a celor care cârmuiesc în mod iresponsabil țara, în special cei din domeniul financiar, au ajuns la asemenea măsuri, încât cei responsabili cu acest sector de activitate și aplicare a legilor, să-și decline competența în favoarea cetățenilor cu un presupus spirit și cultură civică, care pot beneficia de o parte din cantitatea bunurilor obținute în urma delațiunii. Pe înțelesul tuturor, delațiunea, denunțarea sau turnătoria din partea acestor cetățeni delatori nu este comisă în mod dezinteresat, ci pe fondul proiecției unor oportunități și beneficii materiale - financiare și sociale, asemenea informatorilor din fostul regim politic totalitarist - comunist, care printr-o asemenea calitate, erau protejați de sistem. Dintr-o asemenea perspectivă, un asemenea pretins act civic și moral, devine un act imoral, realizat și/sau realizabil pe fondul convertirii mijloacelor imorale într-un pretins scop moral, în folosul comunității sau a societății în ansamblul său. Ceea ce este fals, întrucât atât fostul informator al securități statului, cât și delatorul din prezent, nu a urmărit și nu urmărește decât beneficii personale, într-un scop strict personal și nu societal, cum s-ar putea crede de unii, care în scop machiavelic, convertesc efectele mijloacelor utilizate, într-un pretins scop nobil: reducerea evaziunii fiscale, prin așa-zisa “turnătorie fiscală”, după cum considera profesorul universitar Mircea Coșea în această publicație mureșeană acest mecanism de reducere a acestui fenomen evazionist fiscal.
Dacă privim retrospectiv acest fenomen ce cade sub incidența geneticii, istoriei, sociologiei și al psihosociologiei, vom putea observa că actul delațiunii se constituie într-un fenomen social, puternic înrădăcinat în structura genomului uman și ancorat în societate. Așa cum spun geneticienii, antropologii și psihologii, delațiunea emerge acelei structuri morfologice a delatorului ce aparține genotipului, care contribuie într-un mod semnificativ la determinarea caracterelor morfologice, fiziologice, biochimice, psihice si comportamentale prin destructurarea psihomorală a delatorilor. Altfel, putem considera că în genomul - ADN-ul nostru sunt păstrate și asemenea reziduuri - tare care au însoțit specia umană de-a lungul întregii sale istorii, cum ar fi ura, egoismul, agresivitatea, dorința de dominare și de putere etc., pe fondul cărora se structurează comportamentul acestor delatori, care se află în proximitatea servilismului, șantajului și obedienței, apogeul fiind atins de delațiunea prin șantaj și prin trădare!
Dacă ne referim la particularitățile psihomorale ale poporului român, asemenea trăsături caracteriale au existat, ele devenind tot mai transparente în prezent, când sunt încurajate și susținute chiar de către unii iresponsabili ai clasei politice, dar nu numai. Așa cum ne putem da seama, aceste trăsături negative de caracter, emerg evoluției contradictorii a speciei umane și a societăților, care în loc să diminueze ceea ce aparține genotipului - eului fiecăruia, în mod paradoxal, adâncesc asemenea trăsături negative chiar și a celor cu un nivel de instrucție mai ridicat, dar nu și educațional!. Astfel, printre delatori se poate regăsi atât vecinul care te pârăște pentru mici afaceri ce pot produce evaziune fiscală (că nu deții autorizație pentru ceva), cât și colegul de serviciu, un subaltern, un membru din familie, culminând cu trădătorii de țară!
Așadar, existența acestui fenomen, prin registrul său polimorf, conduce la concluzia că impactul geneticii în planul evoluției nu este doar pozitiv, la fel cum nu este pozitivă nici obținerea unor beneficii prin mijloace imorale, când și unde predomină mijloacele prin care specia umană doar se conservă, nu se și dezvoltă! Dacă vom căuta răspunsul la întrebarea de ce umanitatea a ajuns într-un stadiu atât de decadent sub raport moral și psihocomportamental, atunci vom găsi răspunsul și prin aceste explicații prezentate într-un mod succint, prin care am încercat să-i fac pe cei care doresc să transforme delațiunea și delatorii într-o “profesie de vocație”, să înțeleagă care sunt consecințele unui asemenea demers imoral, inuman și anticreștin.
În ceea ce privește impactul nociv al unor asemenea practici, este relativ ușor de dedus, la orice nivel ne-am raporta. La nivel social, am putea converti unele valori morale și sociale, precum munca cinstită și obținerea unor beneficii individuale și de grup pe căi legitime, în nonvalori, întrucât scopul delatorilor nu vizează nici pe departe interesul național, și/sau colectiv, ci interesul personal, pe fondul invidiei, egoismului și a unor oportunități ilegitime sub raport profesional și instituțional. Tot la nivel macrosocial, promovarea acestor atitudini și interese strict individuale, afectează climatul societal și coeziunea socială de la nivelul colectivităților și comunităților teritoriale, devenind sursa neîncrederii, suspiciunilor, tensiunilor și conflictelor sociale și interumane, diminuând în acest mod echilibrul social și starea de sănătate a societății, care așa cum se poate vedea, a devenit tot mai precară și mai vulnerabilă. Dacă analizăm consecințele la nivel microgrupal și interpersonal, vom putea anticipa că impactul produs prin aceste delațiuni, nu vor crea decât ura și dușmănia între persoane și grupuri de persoane, mai ales în cadrul relațiile dintre familii, dar și a altor structuri sociale, pe fondul răzbunării și a comiterii unor fapte antisociale agresive, care pot culmina prin acte criminale abominabile. Din istorie și experiența socială, știm că delatorii - pârâtorii din comunitatea aparținătoare, erau respinși de membrii comunității, fiind considerați dușmanii acelor comunități și nu oameni de bine!
Care este profilul psihomoral și caracterial al acestor delatori, nu cred că este necesar să-l mai prezint, exemplele regăsite în societate și colectivitățile aparținătoare fiind edificatoare pentru oricare dintre noi. Ceea ce doresc să subliniez, este că societatea și cei care propun o asemenea soluție de avarie pentru ieșirea din impasul financiar în care ne aflăm, nu trebuie să încurajeze asemenea acte imorale, pline de ipocrizie și fariseism, ci să îi responsabilizeze pe cei răspunzători formal și instituțional cu asemenea atribuții de serviciu, legitimate prin rolul, funcția și poziția socială pe care o dețin în angrenajul societal, instituțional și organizațional, pe care cei mai mulți le ignoră într-un mod incompetent și iresponsabil!
Dr. IOAN JUDE, sociolog
