* “În anul 2021, când am împlinit vârsta de 84 de ani am trecut printr-o mare cumpănă: o operație pe cord deschis. Am avut zile și Dumnezeu m-a ocrotit. Mi-a mai dat zile să trăiesc și să mă bucur de viață. Un medic de la Brașov a avut curajul să mă opereze și să îmi țină inima în palmele lui fără ca ea să se oprească. I-am mulțumit lui Dumnezeu și întregii echipe de medici care m-au salvat. Toți din spital s-au purtat foarte frumos cu mine și au fost foarte atenți. Acum mă simt foarte bine și mi-am dat seama că trebuie să mă opresc, nu mai merge să trag. A fost greu, eu sunt singură... Pe scenă, chiar dacă am fost cardiacă, am dat totul, am un sistem să forțez lucrurile, după care stau și mă gândesc ce se întâmplă. În viață trebuie să te lupți cu nedreptatea. Este cel mai mare dușman al omului. Eu îmi fac dreptatea mea și cred că este cel mai pozitiv lucru din viața mea. Regret că m-am despărțit de primul meu soț. Nu merita acest lucru. Era un om extraordinar. Poate de aceea și Dumnezeu m-a pedepsit uneori în viață”.
Marina Voica (1936 -), una dintre cele mai importante și îndrăgite soliste de muzică ușoară și pop din România. Vedeta face parte din generația de aur a muzicii pop-sou-lui românesc, fiind și o stea a emisiunilor de divertisment profesionist. Născută în Rusia. Are peste 850 de melodii înregistrate, 27 de discuri, 3 casete, 6 CD-uri, peste 300 apariții radio-tv, colindând foarte mute țări de pe globul pământesc. A fost distinsă cu zeci de premii, medalii și multe alte onoruri.
***
* “Globalizarea, acest fenomen care este respins de unii și acceptat de alții, este un mare plan diavolesc, pentru a ne spăla memoria și conștiința de neam. Este ca și cum te-ar scoate din casa ta și te-ar arunca în stradă. Când se luptă pentru uniformizarea societății, omul nu mai contează, omul ajunge un număr, așa cum era în lagărele de exterminare nazistă. Noi oamenii ne putem amăgi ușor unii pe alții, dar pe Dumnezeu nu-L putem amăgi după cum credem noi. Diavolul, ca să-ți ia puterile, îți ia mai întâi mințile. “Drept aceea, cine știe să facă bine și nu-l face, păcat are”.
Iacov cap. 4, vers. 17
***
* “O vorbă veche din bătrâni spune cu nu este pădure fără uscături. Și acest lucru este adevărat. Precum nu este pădure fără uscături, așa și între noi oamenii: nu pot fi toți buni, ci trebuie să fie și «răi». Și «pădurea» de oameni își are uscăturile ei. Foarte bine! Numai că este o deosebire enormă între uscăturile pădurii și «uscăturile» dintre oameni. Uitați-vă bine ce se petrece în pădure! Toți arborii pădurii, cu mic, cu mare, năzuiesc spre soare, spre lumină ca să poată înverzi și trăi. În pădure se dă o adevărată luptă pentru soare, pentru lumină, pentru viață. Uscăturile pădurii le formează acei care au căzut în această luptă, cei care n-au putut răzbi la lumină. Uitați-vă la bradul sau fagul cel mic, ce s-a uscat nemaiavând lumină în desișul pădurii. Ei au murit cerșind un picur de lumină. Însă cu «uscăturile» dintre oameni se petrece tocmai invers. Hristos, Domnul nostru a venit ca un «Soare al dreptății» și «Lumină a lumii». Câți însă doresc această lumină? Uscăturile pădurii se usucă pentru că n-au lumină, «uscăturile dintre oameni» se sting și mor pentru că «urăsc lumina» și fug de lumina lui Hristos. Toate plantele se luptă pentru soare și lumină, numai omul se trage tot spre întuneric”.
P.S. Ieremia cap. 4, vers. 20, 22-24: “Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustiește și fără de veste mi s-au stricat corturile și într-o clipeală sălașurile mele. Și toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte și nu Mă cunoaște, sunt copii nepricepuți și n-au înțelegere; sunt pricepuți numai la rele, iar binele nu știu să-l facă. Mă uit peste țară și iată este ruinată și pustie; Caut la ceruri și iată nu este lumină pe ele; privesc la munți și iată că ei tremură și dealurile toate se clatină”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
