În condițiile acestei “democrații false”, substitut al celei pe care o așteptăm să se instaleze și pe meleagurile noastre, e foarte greu să aduci în fața opiniei publice aspecte multiple negative ale organizării sau lipsei de servicii pentru semeni.
Într-un oraș mic, cu o populație relativ stabilă, până la 15.000 de locuitori, nu ar fi prea greu de organizat anumite servicii pentru categoriile de oameni de vârsta a treia - pensionari. Singura atenție cu care au fost tratați o dată pe an, de sărbătoarea dedicată acestora, însă nici atunci nu au fost invitați toți pensionarii. Desigur, mai sunt scăpări în evidențele consiliilor locale, care se repetă uneori ani la rând...
Dar lucrul cel mai important scapă din vederea oficialităților și nu doar într-un singur loc. E un fenomen extins pe teritoriul țării, cunoscut și trăit de cei în cauză, care nu găsesc soluții pentru ușurarea existenței lor. Din experiența prin care am trecut în ultimii ani, în acest spațiu geografic, aș vrea să devin vocea auzită a celor neascultați și neajutorați, în special al femeilor care trăiesc singure, fiecare cu destinul său, care nu au puterea să-și mai poarte de grijă și să rezolve anumite probleme de viață, cu care au fost cândva familiare. Aparținătorii lor fie că nu mai sunt în viață sau nu se află aproape pentru a le ajuta sau au “uitat” să o mai facă. Dar cine să le poarte de grijă în acest caz??? Se lasă totul la mila lui Dumnezeu??
Lipsesc cu desăvârșire serviciile sociale, care sunt atât de necesare, chiar vitale în acest context al izolării și separării de semeni. În anumite localități s-au format Asociații de voluntariat pentru ajutorarea celor singuri, dar prea puțin față de cerințe și nevoi. De ce nu putem să luăm modele de acțiuni și activități de la cei care sunt organizați în servicii domestice, de multă vreme, italieni sau spanioli? E greu să copiezi lucrurile bune în folosul altor semeni neajutorați de soartă și mult mai simplu să-i lași să se descurce singuri!! Cei care conduc destinele orașelor sau altor localități din țară nu se mai gândesc și la soarta altora, atâta timp cât sunt favorizați în condițiile vieții sociale. E atât de greu să te gândești și la viața unor semeni neajutorați din apropiere? S-a pierdut atât de mult din Omenia care caracterizează spiritul nației noastre, cunoscută din moși-strămoși?! În acest demers ar putea fi antrenate biserici sau mănăstiri și un Serviciu domestic care ar putea rezolva multe din necesitățile vitale ale celei de-a 3 sau a 4-a vârstă. Faceți ceva, oameni buni, pentru semenii noștri, nu doar oferiți ajutoare sociale pentru o anumită categorie care nu vor să lucreze nicăieri și consumă totul pe alcool.
E greu să schimbi mentalități și obiceiuri care sunt înrădăcinate pentru a îmbunătăți viețile unor ființe uitate și neglijate.
Nu știu dacă acest apel va avea un ecou în inimile împietrite ale celor care se gândesc doar la statutul lor și la acumulări materiale - care, în final, nu le vor folosi la nimic. Păcat că nu ne putem alia mai multe voci care să influențeze spre schimbarea în bine a celor mai vulnerabile ființe care nu au cui să se adreseze pentru a fi ajutate. Doar vocea lui Iisus ar putea fi destul de puternică în veacul nostru atât de complicat și haotic, prin îndemnul: “Iubește-L pe Dumnezeu și pe semenii tăi”.
B.B.
