Din ultimele întâmplări din Teatrul Național al orașului meu, că deocamdată nu pot să spun că sunt evenimente, rețin spectacolul “D'ale Carnavalului”, la care am nimerit efectiv, ca la loto, fiind cel care se juca în weekendul trecut. Și aș adăuga, este anormal ca la secția română spectacolele să se joace atât de rar, la o diferență de două săptămâni sau chiar o săptămână unul de altul. Voi continua să le văd, în speranța că voi putea scrie că vreunul ar fi vreo capodoperă, deși mă îndoiesc. Despre “D'ale Carnavalului” ce pot să spun e că pentru cineva cu dor de Caragiale, a fost bine să ne reamintim un text mai puțin jucat ca “O scrisoare pierdută” sau “O noapte furtunoasă”. Pentru că Mița Baston și Didina Mazu jucate chiar bine de Georgiana Ghergu și Laura Mihalache sunt două personaje pe care orice actriță și le-ar dori. La admitere în proba monologului, acestea au fost între favorite pentru multe dintre noi, care am dat admitere. Deci două roluri visate de oricine rămâne pe scândură, și pentru cine nu, plăcut de vizionat alte variante de interpretare. De asemenea Pampon, Nae Girimea și Crăcănel sunt personaje încurcate din copilărie, care pe scenă au prins viață în variantele Nichi Cristache, Alexandru Pavel, Liviu Pancu, având interpretări, mai ales pentru ultimul, în altă cheie decât cum eram obișnuiți. De altfel, fetele și Liviu Pancu au fost cei mai buni din spectacol. Pot spune că varianta foarte tânărului Adi Iclenzan seamănă cu “O noapte furtunoasă” a lui Marius Oltean de la Turda și aceeași a lui Mircea Cornișteanu de la Târgu-Mureș, dar nu e mai bună decât acestea ca regie, doar ca interpretare. Mița Baston e jucată de frumoasa teatrului, Georgiana Ghergu, care se detașează net și ca interpretare și ca prezență, dar cel pe care se bat cele două nu e credibil în rol. Între dansatoarele de la balul măștilor, Cristina Holtzli se mișcă bine, dar păcat de talentul ei și vocea gravă în gen Lady Macbeth că este distribuită doar ca figurantă. Poate că acest spectacol a fost creat special pentru elevi, nu știu dacă piesa mai este în programa școlară pentru bacalaureat cum era pe vremea noastră, dar nu sunt singura care opinează că este un spectacol școlăresc, cu excepția interpretărilor, fiindcă actorii sunt foarte buni, repet. Despre Bookfest, singura care a impresionat este Alexandra Ușurelu. Solista descoperită în grădina de spectacole jazz a lui Voicu Rădescu de pe Calea Victoriei, Green Hours, a fost adusă ulterior de organizatori și în cetatea târgumureșeană și în teatru, având însă o sensibilitate și o voce predestinată mai mult acestui gen, jazz-ul în curte sau, oricum, în aer liber, spațiul închis fiind inadecvat ca și în cazul spectacolului cu Virgil Popescu. Altfel, frumoasă și sensibilă, ingenuă, a salvat, ca să zic așa, Bookfest, un festival mai reușit anul trecut, când a cântat Ducu Bertzi. Să vedem ce o fi mai departe, am rezervări la încă trei spectacole, dar, din păcate, al patrulea s-a suspendat, deci nu prea e credibilă varianta problemelor tehnice la Theodor Cristian Popescu, altfel un regizor serios. Nu cred că Roxana Marian nu e o actriță care ar putea juca bine indiferent dacă nu merge computerul. Aș cita pe cineva care spune că spectacolul nu se suspendă decât dacă actorul este mort, deci scuze nu există pentru acel incident, care sperăm să nu se mai repete. Aștept să văd trei comedii, din câte am înțeles, după care sper să revin cu vești mai bune din teatru.
