În 1958, liderul chinez Mao Zedong a demarat o campanie numită “Cele patru molime”, care avea drept scop eliminarea a patru dăunători: țânțarii, rozătoarele, muștele și vrăbiuțele.
Ținta preferată a lui Mao erau vrăbiile de câmp, care se hrăneau cu cereale, semințe și fructe. Ce nu știa Mao, însă, era că decizia de a ucide vrăbiile avea să fie una dintre cele mai mari gafe din istorie.
La ordinul liderului chinez, cetățenii au început să împuște vrăbiile, să le spargă ouăle, să le distrugă cuiburile și să le omoare puii. Mai mult, unii chinezi foloseau diverse mijloace pentru a le speria pe vrăbiuțe, gonindu-le din zonă.
Ofensiva împotriva vrăbiilor a făcut, în doar un an, 220.000.000 de victime. Din păcate, eliminarea păsărilor a salvat semințele și cerealele, dar a stârnit o problemă majoră. Aceleași păsări se hrăneau și cu insectele dăunătoare culturilor. În lipsa vrăbiilor, populația de insecte dăunătoare a început să crească. Culturile au avut de suferit, iar producția de orez a scăzut dramatic. Populația de lăcuste a crescut la rândul ei, iar foametea a cuprins China.
Timp de doi ani, între 1959 și 1961, China a trecut printr-o mare foamete, cunoscută drept Marea Foamete.
