Iată ce ne spune o povestioară uimitoare despre un sat german, dărâmat la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. În loc să le ceară forțelor de ocupație americane cantonate acolo ajutor pentru furnizarea de alimente, echipamente sau bani, oamenii au cerut sprijin pentru restaurarea unei statui. De mulți ani, acea frumoasă operă de artă, proprietatea lor cea mai prețioasă, stătea în centrul localității. Dar, după ultima bătălie, statuia ajunsese doar un morman de bucăți sparte. Restaurarea s-a dovedit a fi o lucrare meticuloasă și grea. În cele din urmă, statuia a fost refăcută, cu excepția a două părți. Soldații fuseseră incapabili să le găsească sau să le înlocuiască. Totuși, oficialii au acoperit statuia, incompletă, cu o bucată de mătase și au stabilit data pentru dezvelire. Când primarul a tras de sfoară și pânza a căzut de pe statuie, oamenii s-au blocat. Figura lui Hristos fusese așa de frumos restaurată, dar El nu avea mâini. La picioarele statuii soldații au pus o plăcuță pe care scria: „Nu am mâini, vreți să Mi le împrumutați pe ale voastre"?
