Statul român pare să se dezintegreze încet, încet. Cel puțin în ochii oamenilor, însă eu cred că se întâmplă cu adevărat. Nu trebuie să mă uit mai departe de numărul de azi al ziarului nostru. „Suntem îngrijorați de siguranța cetățenilor din județul Mureș”, spun polițiștii cu gura lor și ne anunță că nu mai fac ore suplimentare, nu mai intervin în timpul lor liber și că patrulele s-au împuținat.

Azilurile groazei revin în Târgu Mureș. Același ONG din București, care în urmă cu doi ani a descoperit ororile din Bărdești, a venit din nou în județul nostru, „județul unde nu se întâmplă nimic”, după cum spun unii, ca să descopere dezastrul din centrele de îngrijire a copiilor cu dizabilități din subordinea Consiliului Județean Mureș. Aceeași doamnă a devoalat cum copiii sunt ținuți doar în pat, cum nu primesc îngrijiri medicale specifice, dar în schimb primesc medicamente expirate, cum toți copiii erau spălați cu același burete. Asta, deși cele patru centre din Târgu Mureș, din subordinea DGASPC, au primit de la Consiliul Județean Mureș aproape 1 milion de euro anul trecut.

Reprezentanta ONG-ului care a dat în vileag mizeria din aceste centre din Târgu Mureș a spus un lucru mare sâmbătă, în fața noastră, a jurnaliștilor prezenți în fața unuia dintre centrele verificate: anul trecut, cei de la DGASPC Mureș au dat impresia că vor să colaboreze pentru că erau alegeri locale și trebuia să fie liniște.

E clar că de bătrânii internați în centre de îngrijire private ne-am bătut joc. Cu concursul unor instituții publice care doar s-au prefăcut că fac controale. Ce au găsit cei de la Centrul de Resurse Juridice la Bărdești a fost înfiorător. De copii ne batem joc direct în instituțiile publice.

Noroc că mai vin unii din București incognito prin târgul nostru prăfuit ca să aflăm ce mizerii se mai întâmplă. Că altfel, la noi totul bine și frumos.

De polițiștii care ar trebui să fie bine plătiți, hrăniți și dotați ca să ne apere liniștea și-au bătut joc toate guvernele. Inclusiv actualul guvern. Aceasta, din punctul meu de vedere, echivalează cu trădarea națională. Guvernele, politicienii în general, care în mod conștient au subfinanțat de 35 de ani Poliția, dar și celelalte structuri de apărare și siguranță publică, inclusiv Armata, se fac vinovați de trădare națională. Subrezirea din interior, cu bună știință a acestor structuri, asta înseamnă. Zice cine ce vrea, în rest, pentru că e doar gargară.

De ce nu respectă politicienii Poliția? Simplu: pentru că mulți dintre ei sunt infractori. De la găinari care se vând pe un blid cu scorțișoară până la politicieni care au ajuns milionari din bani publici.

Aceiași politicieni, sub a căror oblăduire se întâmplă aceste nelegiuiri, trebuie acum să explice cu subiect și predicat de ce au amânat alegerile. Dar nu o să poată. Pentru că șefii unor instituții care ar fi putut lua măsuri înainte de începerea campaniei electorale pentru prezidențiale au fost informați cu mulți ani înainte că se vor întâmpla mizerii cu ocazia alegerilor. Însă ce credeți că au făcut? Nimic. Ei, acei politicieni incompetenți și/sau corupți nu vor putea să ne explice de ce au fost anulate alegerile. Vor da vina pe TikTok, pentru că și așa nu înțelege nimeni nimic.

Dar despre alegeri vom avea timp să mai vorbim mult și bine, pentru că probabil vor avea loc, din nou, doar în luna mai.

Aș reveni însă la tupeul și incompetența din instituțiile care trebuie să aibă grijă de noi sau de semenii noștri și mă iau de cap când mă gândesc ce-o fi anul acesta, când se anunță o criză economică severă, dacă în anii trecuți, când instituțiile aveau bani, dar nu și-au făcut treaba nici pe departe. Vor da vina pe bugetul mic și ne vor explica cum nu se poate. Pentru că asta fac instituțiile statului român de 35 de ani: ne explică cum nu se poate.

Instituții care au ajuns la cheremul unor funcționari numiți politic, fără niciun criteriu al competenței, ci doar al apartenenței la o gașcă. Așa arată corupția: pe lângă șpaga propriu-zisă, promovează incompetență, care poate chiar să ucidă. Și cazuri sunt cu nemiluita.

Pe lângă incompetența adusă în instituții de politicienii corupți, se mai întâmplă ceva: supraîncărcarea organigramelor cu balast politic. La ce duce asta? Prea mulți directori, șefi de serviciu și prea puțină muncă.

Disoluția statului român, în principal, înseamnă și supradimensionarea aparatului funcționăresc, ceea ce are ca efect diluarea răspunderii și, implicit, aruncarea pisicii peste gard. Adică de la un serviciu la altul, de la un funcționar la altul.

Supraîncărcarea, care a început cu aproximativ 30 de ani în urmă, arată cam așa: tinerii duși în instituții încă înainte de anii 2000, pregătiți slab și plătiți prost, au ajuns acum să fie în vârstă, rutinați și prea bine plătiți. Adică cine nu performa sau nu se putea angaja în privat în anii 2000 a ajuns azi să conducă instituții. Cam așa arată disoluția unui stat.

Și nu cum zbiară unii descreierați că străinii sunt cei care ne fac rău. Fraților, ne facem rău singuri. Cum știm noi să ne sabotăm, nu poate nimeni să o facă. Eu, unul, nu îmi mai pun mari speranțe și nu cred că va fi bine. Cred că va fi tot mai rău, atâta timp cât ne facem că totul e bine și nu luăm atitudine. Exact ca într-o familie care se preface, de ochii lumii, că e fericită și când colo soția și copiii iau bătaie la micul dejun, prânz și cină. Dacă pereții caselor ar fi transparenți, ne-am îngrozi. La fel și dacă ați ști cu adevărat ce și cum se întâmplă în politică și în instituții. Probabil că ați ieși în stradă sau ați emigra în masă.

Este și vina noastră, a presei, că nu dăm în vileag tot ce știm. Uneori din cauza autocenzurii, pentru că știm multe lucruri, însă nu le putem proba de fiecare dată și ne temem de nababii din politică, pentru că mulți au bani grei și avocați buni și ne-ar putea executa în instanță, iar uneori pentru că anumite medii sunt cumpărate. Cu bani de nimic.

Da, știm că, de exemplu, Primăria Târgu Mureș nu este condusă de cei îndrituiți să o facă, ci de unii care nu au nicio calitate legală. Știm și că sunt firme care au câștigat licitații în Târgu Mureș care sunt amenințate să plece de aici, că altfel nu mai pupă vreun ban. Mai știm și că, de frica pierderii locului de muncă, unii funcționari care ar fi obligați, conform legii, să devoaleze acte de corupție nu o fac și „o lasă așa”. Mai știm și despre afacerea Banffy. Dar despre toate acestea încă nu putem scrie. Asta nu înseamnă că nu știm, că nu ne documentăm în continuare și că atunci când vom avea suficiente probe vom ieși public.

Să ne ajute Dumnezeu!

Dragoș Bardoși