Pe nesimțite, a mai trecut un an. Cu bune și rele, mai multe sau mai puține, trasați voi proporția. Bine-ar fi, pentru om și pentru țară, să aplicăm îndemnul nemuritorului Creangă: „Cele bune să se-adune, cele rele să se spele!”. Probabil, se vor mai aduna și fapte bune. Cu spălatul, rămâne de văzut; operația a devenit obicei tot mai rar de când detergenții au luat-o razna, simultan cu creșterea apetenței pentru obiecte de unică folosință. Second-hand-ul s-a transferat în sfera automobilelor, aduse în prostie din „țările calde”, inclusiv dintre cele plecate de la noi la ei în stare perfectă, noi-nouțe, dar întoarse acasă, nemairezistând dorului de țară și uzurii. Impus în timp și în Parlament. Nu catadicsesc să dispară de pe ecran figuri învechite și mutre obosite de-atâta huzur. Și mai grav, se perpetuează metehne păgubitoare pentru țărișoară.
Îndemnul de înnoire nu a rezonat în for, după ce „noii aleși” s-au văzut cu sacii în căruță, ticsiți cu arginți meniți să-i orbească. Încă nu au apucat să-și arate nivelul de incompetență, cum spunea răposatul Murphy; spusele lui continuă să fie în vogă. Abia unii – validați în exprimare oficială – li s-a mulțumit, li s-a strâns mâna după ce au jurat sau au …sperjurat unii! Au fost apoi direcționați spre casieria Parlamentului să-și ridice „premânda”, spre a-și asigura concediul reglementar de o lună, după ce (încă) nu au făcut și nu au dovedit nimic.
În trecerea fugară prin Parlament spre a-și alege șefii de cameră și celelalte articulații bicamerale, au mai auzit odată strigătul disperat al străzii, al Pieței Victoriei și al piețelor înfrângerii. Oamenii cinstiți „își vor țara înapoi”, cu o democrație funcțională în interes național, nu mafiot, dezamăgiți și scârbiți de recenta lovitură de stat, orchestrată de sfera de sus și ultimă a politicii și pusă în pagină de CC.
O ziaristă jubila zilele trecute și sărea într-un picior la aflarea veștii că Iohannis, ex-președintele aflat în prelungiri parafate la Curte, ar fi fost huiduit în Parlament. S-a grăbit să disipeze „bomba”. Meritat gestul de dezavuare a „Alesului” pe 10 ani, dar nu-i ajung. Se cramponează cu ghearele de putere, o știe el de ce. Știm și noi. Și nu mă erijez în avocat al Cotrocenului abuziv. Spun doar atât: cu totul alta e menirea Parlamentului, nicidecum să huiduiască un ales ca și ei, ci să dispună măsuri ferme pentru respectarea legii. Parlamentul nu ar trebui să devină nici sală de spectacol, nici arenă de circ. Iar un gazetar profesionist evită spectacolul mediatic. Nu-i permite „clauza de cunoștință”!
În vreme ce țara nu are un „proiect de țară”, care să-i prefigureze pașii spre viitor, pe bază de predictibilitate și reziliență, iar noul guvern …vechi nu dispune de un buget pentru anul în care am intrat, nici de un program clar al nenorocirilor pe care le preconizează, poporul știe clar și imperativ ce vrea. Cităm: „Să plece mafioții de la putere!” Nu vor pleca, de bună-voie. Și, în definitiv, cine îi tot alege în prostie?! Altă strigătură: „Sărbătorile ne-au fost confiscate de politicieni!”. Nu contrazicem poporul, chiar dacă privitul dinspre UPU, Salvamont, poate și dinspre Sfânta Biserică, îți oferă altă perspectivă.
Confiscate sau spurcate de politicieni, sărbătorile de peste an le-am depășit cu tărie. Și, după „tradiție”, prin excese culinare. Tot formă de sancționare a nemerniciilor au fost canonadele de „bombe”, petarde, artificii și alte forme de exprimare non-verbală. Fără să-mi ceară acordul, deși nu sunt de acord cu excesele, le-am suportat și le-am acceptat ca o formă de respect din partea vecinilor, oameni sau cârciumi. Mai greu a trecut intersecția anilor câinele meu Rex, fiind nevoit să-l sedez pentru a mai apuca un an. Un an, sper, NOU, cum le-am urat și altora. Dar am ceva îndoieli, citindu-l și citându-l pe Murphy: „Zâmbește, mâine va fi mai rău!”.
Facă-se voia Domnului!
Mihai Suciu