Gabriel Rusu este omul care-ţi intră în viaţă şi-ţi alungă plictisul. Are ochi pentru detalii, găseşte texturi realiste fascinante şi încearcă tot timpul să scoată adevărul la lumină, să critice cu ajutorul desenului umoristic. Este artistul care alege să vadă oamenii, evenimentele, viaţa, pe noi înşine, omul în întregimea lui. El vede milioane de lucruri de care, aparent, nouă nu ne pasă. Pentru că, dacă ne-ar păsa, am fi şi noi ca el, mai atenţi la tot ce ne înconjoară, la o bomboană căzută pe jos, la un zâmbet, la un gest salutar, la felul târşâit în care elevul merge spre şcoală, la o calitate pe care o poate avea chiar şi cel pe care nu-l suferim cu niciun chip.
Gabriel Rusu este caricaturist, grafician şi scenograf, absolvent al Universităţii de Arte Târgu Mureş, secţia scenografie, membru al Federation of Cartoonist Organisations şi al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Are un palmares impresionant, expoziţii personale şi de grup în ţară, participări la expoziţii internaţionale şi simpozioane, naţionale şi internaţionale, premii, trofee, consolidându-i reputaţia ca unul dintre cei mai talentaţi caricaturişti contemporani. De curând, a vernisat un album al personalităţilor brăilene, despre care aflăm mai multe informaţii într-un scurt interviu.

-Luni, 20 ianuarie, ai lansat la Brăila, un album de portrete ale unor personalităţi brăilene intitulat „Personalităţile Brăilei”. Albumul a văzut lumina tiparului la Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” şi a fost prezentat de Costin Croitoru, managerul muzeului, Elena Albu, educator muzeal, dr. Marius Tiţa ,critic de artă şi dr. Mircea Munteanu, sociolog. Sunt personalităţi care nu au fost incluse în album?

-Evenimentul a făcut parte din programul manifestărilor culturale dedicate Zilei Municipiului Brăila şi a inclus şi expoziţia de grafică satirică cu portretele din album, în incinta Casei Umorului Desenat din Brăila, Muzeul „Carol I” al Brăilei. Sunt foarte mulţi oameni de ştiinţă, savanţi, oameni de litere, recunoscuţi la nivel naţional academic, oameni importanţi ai spiritualităţii brăilene, care ar mai fi avut loc în acest album, eu m-am limitat la o serie de douăzeci, unii dintre cei mai cunoscuţi, precum Ana Aslan, Mina Minovici, Panait Istrati, Fănuş Neagu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Johny Răducanu, Hariclea Darclée, Anton Bacalbaşa, Maria Filotti sau Nae Ionescu. Interesant ar fi ca acest proiect să aibă continuitate, dar cu implicarea şi a altor artişti, care să îi aducă în fața publicului larg, pe cei pe care nu am reuşit să-i includ în acest proiect.

-Caricatura ar putea face lumea mai bună?

-Nu ştiu dacă o face mai bună, dar te determină să o vezi într-o altă perspectivă, într-o altă lumină, într-o notă mai veselă, mai colorată, mai optimistă. În fond caricatura este oglinda realităţii noastre, sigur, deformată, uneori până la absurd, dar într-o cheie metaforică, satirică şi cu umor şi poate, din când în când, chiar cu duritate.

-Îţi aduci aminte care a fost prima ta lucrare?

-E greu să spun care a fost prima mea lucrare, desenam de mic, copil fiind la şcoala generală, nu ceea ce numim astăzi chiar caricatură, dar făceam desene pentru gazeta de perete. Îmi amintesc că am debutat cu o caricatură de presă la Gazeta de Mureş, în anul 1993, apoi am început să public în ziarele mureşene apărute ulterior, Cuvântul liber, 24 ore Mureşene, Jurnal Express, Informaţia de Mureş, Gazeta de Mureş, Total Informaţia, Ziua, Romániai Magyar Szó, Pădurea şi viaţa, România Liberă, Cotidianul, Of Corso, unele ziare nu mai sunt, altele da, a fost o perioadă nebună şi frumoasă a presei la vremea aceea, atât la nivel local, cât şi naţional.

-Dar prima expoziţie, când ai avut-o?

-Undeva prin 1994-1995 la sediul revistei Vatra din Târgu Mureş, iar prima participare la un Salon Naţional de caricatură a fost la Bistriţa, „Mărul de Aur”, unde şi luasem atunci un prim premiu.

-Ai lucrări publicate în albume, cataloage, ziare şi reviste din ţările în care ai participat la saloanele internaţionale de caricatură începând cu anul 2002, Italia, Portugalia, Germania, Slovacia, Polonia, Turcia, Macedonia, Suedia, Bulgaria, Muntenegru, Azerbaidjan, Siria, Iran,China, India, Coreea de Sud, S.U.A. Lucrările tale se află în colecţii private şi muzee din Europa, Asia, şi SUA, e mult să enumăr toate succesele tale. Anul trecut ce premii ai luat?

-Premiul I la Festivalul de Satiră şi Umor „Mărul de Aur” Bistriţa, Plumb Prize la Salonul Internaţional al Umorului – Bacău, Premiul I la International Cartoon Festival Kolasin – Muntenegru, Medalie de Aur la „The 9th Centre of Heaven and Earth” Cultural Heritage International Cartoon Competition, China. Am fost membru în juriile Salonului Naţional de Grafică Umoristică – Festivalul „Liviu Oros” – Deva şi International Salt & Pepper Satirical Art Salon Romania, preşedinte de juriu la Concursul Internaţional de Umor Desenat „Carpe Vinum” şi la Salonul International de Caricatură „Rabarbura”, acestea două din urmă desfăşurându-se la Târgu Mureş, fiind organizate de Transilvania Cloud – preşedinte Mircea Munteanu, am mai fost membru în juriul Festivalului „Constantin Tănase”, Vaslui.

-Ce calităţi crezi că ai, care te-au ajutat să devii un caricaturist atât de bun?

-Nu ştiu cât de bun sunt, dar e clar că nu sunt cel mai prost. Cred că, în primul rând, am avut noroc. Lăsând gluma la o parte, trebuie să fii un bun desenator, să ai simţul umorului, să fii la zi cu multe informaţii din toate domeniile şi să-ţi placă ceea ce faci. Jurizarea poate fi, de multe ori, subiectivă, am fost membru în numeroase jurii interne şi internaţionale, inclusiv aici, în Târgu Mureş, în cadrul Concursului Internaţional de Caricatură „Rabarbura”, iniţiat de Asociaţia Transilvania CLOUD, condusă de prietenul meu sociologul Mircea Munteanu, unicul producător de rabarbură în cultură organizată din România.

-Ce proiecte de viitor ai?

-Am un proiect foarte important, sunt puţin superstiţios şi deocamdată nu spun mai multe, pentru că e într-o fază incipientă. În rest, am primit o invitaţie de la un prieten Ştefan Florian, din Baia Mare, care are o cafenea artistică şi m-a invitat cu o expoziţie, din seria dramaturgilor, „SCENAISASANCE“, urmează să stabilim o dată, probabil că luna următoare va avea loc. Sunt 43 de portrete începând cu clasicii Aristofan, Eschil, Sofocle, Shakespeare, Molière, Goldoni, apoi Eugen Ionescu, Arthur Miller şi încheind cu Matei Vişniec, singurul dintre dramaturgii desenaţi care trăieşte. L-am întâlnit la un festival internaţional de teatru la Târgu Jiu, cu ocazia vernisării expoziţiei şi s-a amuzat văzându-și portretul, i-am şi oferit un album cu seria lucrărilor.

-Care e caricaturistul tău preferat?

-Saul Steinberg îmi place foarte mult.

-Cum ai defini caricatura?

-Caricatura este acel zâmbet înţelept care face istoria mai digerabilă.

Amalia Vasilescu