Multe întrebări, puţine răspunsuri * Se va vorbi de încetarea focului, dar nu de pace * Frica va câştiga teren * O lume mai mult emoţională şi mai puţin instituţională * Spaţiul pentru pace se îngustează * Concurenţa tehnologică dintre SUA şi China se amplifică * Creşte violenţa politică, slăbeşte justiţia internaţională * O tendinţă globală de reconfigurare a politicii nucleare * Deportările migranţilor – în plină expansiune * Fragilitatea instituţiilor facilitează evoluţia geopoliticii mafiei * Cel puţin 83% din populaţia lumii trăieşte în ţări cu niveluri ridicate de criminalitate
În 2025, lumea este dominată de incertitudini, cu agende politice ce reflectă impredictibilitatea şi polarizarea. Rivalitatea chino-americană riscă să escaladeze într-un război comercial şi tehnologic, în timp ce tranziţia din Siria şi încetarea conflictului în Ucraina testează un sistem internaţional slab. Frica modelează politica, alimentând tensiuni în domenii precum migraţia şi relaţiile globale. Superciclul electoral din 2024 a creat o „mahmureală” democratică, cu partide dominante înfrânte în SUA, Marea Britanie, Franţa şi Portugalia. Raportul „Global State of Democracy 2024”, preluat de presa internaţională, arată un declin democratic global: majoritatea statelor suferă, doar puţine reuşind progrese notabile, dovedindu-se incapabile aă rezolve cauzele structurale ale conflictelor.
„Mahmureala” post electorală
Anul 2025 aduce noi provocări globale, pornind de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, fapt ce determină o reajustare a echilibrelor geopolitice. Conflictul din Ucraina rămâne intens, iar căderea regimului lui Bashar al-Assad în Siria generează o tranziţie politică incertă. Între timp, diplomaţia se dovedeşte insuficientă pentru a contracara fragmentarea şi imprevizibilitatea ordinii internaţionale. Pandemia COVID-19 continuă să influenţeze economia globală, lăsând în urmă datorii uriaşe, precum şi o lume mai digitalizată, dar mai polarizată.
Europa traversează o perioadă de slăbiciune politică, cu parlamente fracturate şi un motor franco-german slăbit. Alegerile din Germania, unde extrema dreaptă (AfD) creşte în sondaje, reflectă o nemulţumire socială profundă. În acelaşi timp, anti-establishmentul câştigă teren, cu figuri iliberale precum Javier Milei în Argentina sau Călin Georgescu în România.
Tinerii devin tot mai deconectaţi de politică, doar 36% dintre cei sub 25 de ani participând la alegerile europene din 2024. Aceasta reflectă o criză de încredere în instituţiile internaţionale, percepute ca ineficiente în abordarea problemelor globale, precum schimbările climatice.
Pe plan global, frica şi furia modelează politicile, iar rivalităţile dintre marile puteri, inclusiv escaladarea dintre Rusia şi Occident, complică eforturile diplomatice. Lumea din 2025 se confruntă cu incertitudini majore, o fragmentare tot mai mare şi o solidaritate internaţională în declin, indicând un an de focare conflictuale şi decizii politice dificile.
Aşadar, mahmureala electorală din SUA nu va fi genul care poate fi vindecat cu odihnă şi supă. Trump însuşi va avea grijă să intensifice postura politică în timp ce se va întoarce la Biroul Oval începând cu 20 ianuarie.
Ofensiva diplomatică
Anul 2025 începe cu speranţe şi provocãri legate de ofensiva diplomaticã globalã, dar fãrã perspective clare de pace. Conflictul din Ucraina rãmâne central, fiind marcat de oboseala rãzboiului şi dependenţa de sprijin militar, pe care administraţia Trump ar putea sã nu-l garanteze. Impredictibilitatea lui Trump complicã situaţia, iar refuzul lui Vladimir Putin de a negocia ar putea avea consecinţe majore. Totuşi, Trump ar putea, în mod neaşteptat, sã intensifice sprijinul militar pentru Ucraina, dorind sã-şi marcheze începutul mandatului.

Europa, direct afectatã, trebuie sã evite excluderea din negocieri, având în vedere obiectivul Ucrainei de a deveni membru UE şi impactul asupra securitãţii continentului. În acest context, lideri precum Donald Tusk şi Kaja Kallas preiau roluri importante, însã UE rãmâne divizatã în privinţa scenariilor viitoare.
În Orientul Mijlociu, regimul lui Bashar al-Assad s-a prãbuşit pe fondul izolãrii Rusiei şi Iranului, în timp ce atacurile Israelului asupra Hezbollah au schimbat echilibrul de putere regional. Siria, teren al rãzboiului proxy între SUA, Rusia şi alte state, intrã într-o nouã etapã de instabilitate.
Diplomaţia globalã rãmâne fragmentatã, bazându-se pe iniţiative personale mai degrabã decât pe un consens larg. Sistemul internaţional, afectat de ineficienţã, este testat în faţa nevoii de soluţii reale pentru cauzele conflictelor. În acest context, reechilibrarea geopoliticã devine esenţialã, dar dificil de realizat fãrã strategii coerente.
Protecţionism şi austeritate
Revenirea lui Donald Trump la preşedinţia SUA adânceşte criza ordinii internaţionale, cu accent pe protecţionismul economic. Mãsurile de restricţie comercialã au crescut semnificativ în ultimii ani, iar în 2025, Trump ar putea implementa tarife comerciale severe, inclusiv o taxã de 60% pe importurile din China şi 25% pe cele din Canada şi Mexic. Aceste mãsuri vor intensifica fragmentarea geo-economicã şi riscul unui rãzboi comercial global, într-un context în care Organizaţia Mondialã a Comerţului este deja paralizatã de criza instituţionalã.
Pentru a face faţã acestor provocãri, multe state cautã sã-şi consolideze poziţiile prin noi alianţe. India extinde acordurile de liber schimb cu Regatul Unit şi America Latinã, iar Uniunea Europeanã încearcã sã gestioneze relaţiile comerciale cu SUA şi China, având în vedere divergenţele interne. De asemenea, existã semne cã ţãrile europene vor cãuta sã reducã dependenţa economicã de China, în special în domeniul energiei şi apãrãrii, pentru a-l mulţumi pe Trump.
În paralel, austeritatea economicã devine o realitate globalã, cu multe ţãri care implementeazã reduceri de cheltuieli publice. În Regatul Unit, austeritatea este impusã pentru a face faţã deficitului fiscal în creştere. La nivel global, FMI estimeazã o creştere economicã modestã, cu un contrast semnificativ între economiile emergente din Asia şi dificultãţile economice ale Europei şi Chinei. Aceste evoluţii vor amplifica insecuritatea economicã şi fragmentarea economiei globale.
Subminarea globalã a instituţiilor
În 2025, criza multilateralismului va atinge un vârf, pe mãsurã ce personalismul riscã sã submineze instituţiile internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite, Curtea Penalã Internaţionalã (CPI) şi Organizaţia Mondialã a Comerţului (OMC). Sãrãcirea financiarã a acestora, cum ar fi datoriile SUA faţã de ONU, poate agrava disfuncţionalitãţile existente. De asemenea, decalajele economice dintre ţãrile dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate se lãrgesc, exacerbând inegalitãţile, iar propunerile, precum impozitarea celor mai bogaţi 1% din lume, rãmân în faza de dezbatere. Politicile internaţionale sunt influenţate de conflictele în creştere, cum ar fi violenţa politicã în Mexic şi violenţele din Sudan, iar impactul asupra pãcii globale este tot mai evident, cu scãderea misiunilor de menţinere a pãcii, în special în Africa şi Orientul Mijlociu. Asemenea conflicte şi instabilitatea politicã afecteazã şi justiţia internaţionalã, unde ţãrile europene sunt divizate privind respectarea mandatelor CPI. În acest context, instituţiile internaţionale riscã sã îşi piardã relevanţa, iar noi aliniamente și regrupãri de putere vor redefini ordinea globalã.
Concurențã tehnologicã
În 2025, confruntarea tehnologicã între Statele Unite şi China se va intensifica, odatã cu noi controale asupra exporturilor şi mãsuri protecţioniste din partea ambelor naţiuni. China a rãspuns cu restricţii asupra exporturilor de componente esenţiale pentru semiconductori, precum galiu şi germaniu. În acelaşi timp, ţãrile din Sudul Global, precum Mexic, Turcia şi Africa de Sud, impun tarife pe tehnologia chinezã din diverse motive economice. De exemplu, Canada a introdus o taxã de 100% pe vehiculele electrice din China, iar Uniunea Europeanã şi Statele Unite au adoptat mãsuri similare.
Pentru Xi Jinping, 2025 va fi un an crucial pentru reevaluarea strategiei Chinei în domeniul tehnologic, în special în semiconductori, unde inovaţiile au încetinit.

În Europa, noile reglementãri tehnologice vor pune accent pe securitate în detrimentul concurenţei, iar dezbaterea va include reglementarea inteligenţei artificiale (IA). Totodatã, Naţiunile Unite au declarat 2025 ca Anul Internaţional al Ştiinţei şi Tehnologiei Cuantice, cu companii mari, precum Microsoft şi Google, care vor lansa computere cuantice revoluţionare. Aceastã evoluţie promite sã accelereze cercetarea ştiinţificã şi sã îmbunãtãţeascã sectoare cheie precum sãnãtatea şi energia.
O altă „eră nucleară”?
În 2025, riscurile asociate cu armele nucleare şi energia atomică vor creşte, pe măsură ce diverse naţiuni îşi întăresc capacităţile nucleare. Rusia, prin modificarea doctrinei sale nucleare, a coborât pragul utilizării armelor nucleare, ameninţând cu rachete hipersonice. Aceasta a intensificat temerile legate de implicarea Coreei de Nord şi a altor puteri nucleare în conflictele internaţionale, inclusiv în Ucraina. De asemenea, în Statele Unite, administrarea Trump ar putea relua testele nucleare, iar în Franţa şi Marea Britanie se investeşte în modernizarea arsenalului nuclear.

Pe de altă parte, programul nuclear al Iranului se află într-o etapă crucială, cu termenul pentru reînnoirea sancţiunilor internaţionale, iar posibilitatea unui atac israelian asupra instalaţiilor nucleare iraniene rămâne o ameninţare majoră. În Europa, dezbaterea despre utilizarea energiei nucleare este din ce în ce mai prezentă, cu ţări precum Franţa şi Germania având planuri de extindere a capacităţilor nucleare. De asemenea, în Uniunea Europeană, mai multe state susţin investiţii în reactoare nucleare pentru a diversifica sursele de energie şi a reduce dependenţa de combustibilii fosili.
În Asia, Taiwan şi alte state încearcă să-şi regândească politica energetică nucleară pentru a satisface cererea tot mai mare de energie, în special pentru a susţine creşterea industriei semiconductoarelor. Aceste schimbări reflectă o tendinţă globală de reconfigurare a politicii nucleare, atât în contextul securităţii, cât şi al energiei.
Urgenţe climatice fără leadership colectiv
În 2024, temperatura globală va depăşi cu 1,5°C nivelurile preindustriale, marcând o escaladare a crizei climatice. Fenomenele extreme au deja costuri economice de 41 de miliarde de dolari şi au afectat milioane de oameni. Cu toate acestea, eforturile globale de atenuare sunt umbrite de lipsa de leadership politic. La COP29 de la Baku, dezbaterile s-au concentrat pe finanţarea schimbărilor climatice, iar angajamentele financiare sunt considerate insuficiente pentru a sprijini ţările sărace şi a asigura justiţia climatică. În timp ce Statele Unite şi Uniunea Europeană par să îşi diminueze angajamentele, China îşi extinde influenţa climatică, promovând tranziţia energetică şi contribuind financiar la acordurile internaţionale.

În Statele Unite, o posibilă retragere din Acordul de la Paris sub conducerea lui Donald Trump ar putea afecta grav progresul în lupta împotriva schimbărilor climatice. De asemenea, Uniunea Europeană se confruntă cu dificultăţi politice interne, iar amânarea unor reglementări ecologice, cum ar fi legea privind defrişările, evidenţiază lipsa de coeziune în politici climatice.
Gen: sfârşitul consensului
În 2025, polarizarea în jurul consensului de gen va creşte, pe măsură ce agendele conservatoare câştigă teren. Celebrările celor 30 de ani de la Declaraţia de la Beijing şi a 25 de ani de la Rezoluţia 1325 ale ONU vor sublinia provocările actuale, în special lipsa de voinţă politică în implementarea completă a acestor acorduri. În ciuda progreselor obţinute în trecut, multe ţări nu au îndeplinit angajamentele de promovare a drepturilor femeilor, iar Forumul Generation Equality trebuie să răspundă la angajamentele neîndeplinite.
În 2025, se vor încheia şi vor trebui renegociate două acorduri importante pentru egalitatea de gen: Strategia pentru egalitatea de gen a PNUD şi Planul de acţiune al UE. Totodată, polarizarea din Uniunea Europeană şi ascensiunea partidelor extremiste vor face dificilă implementarea măsurilor progresive.
Revenirea lui Donald Trump la conducerea SUA ar putea aduce o regresie semnificativă pentru drepturile femeilor, în special în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, prin reluarea politicii „global gag”. Alte măsuri în SUA ar putea afecta şi limbajul privind egalitatea de gen în rezoluţiile ONU. În ciuda eforturilor ţărilor ca Suedia şi Canada de a susţine drepturile femeilor pe plan global, în 2025, multe dintre aceste naţiuni se confruntă cu instabilitate politică internă, ceea ce face dificilă găsirea unor alternative financiare şi politice. Totodată, violenţa cibernetică împotriva femeilor este în creştere, alimentată de tehnologia AI.
Migranţi – drepturi şi deportări
În 2025, deportările şi politica privind migrarea vor fi un subiect central pe agenda globală. După 14 ani de război civil în Siria, mii de refugiaţi sirieni se întorc acasă, dar multe state europene, precum Germania şi Austria, suspendă cererile de azil sau implementează programe de deportare. Aceste măsuri agravează dezbaterea europeană despre conceptul de „ţară terţă sigură”. În SUA, politica de imigraţie va fi marcată de promisiunile lui Donald Trump de a efectua cea mai mare deportare din istorie, iar afacerea deportărilor va înregistra o creştere semnificativă. Migranţii neregulaţi contribuie la economia SUA, iar politicile de deportare ridică întrebări privind sustenabilitatea economică a acestora. În acelaşi timp, ţări precum Iran, Turcia şi Tunisia, aplică deportări în masă cu sprijinul UE.

În Europa, în 2025, statele membre trebuie să implementeze Pactul privind migraţia şi azilul, iar unele cer soluţii alternative, cum ar fi transferul migranţilor în centre de detenţie din afacerea UE. Această abordare generează tensiuni legale şi politice, precum în cazul Italiei. De asemenea, războiul din Gaza a expus eşecurile dreptului internaţional în domeniul azilului. În acest context global de securizare a frontierelor, frica va influenţa politicile migraţiei, iar migrarea regulată va rămâne o provocare în faţa unui sistem internaţional tot mai închis.
Militarizarea insecurităţii
Criminalitatea organizată a devenit o ameninţare globală majoră, cu reţele transnaţionale care profită de instabilitatea şi corupţia statelor. Grupurile criminale cooperează din ce în ce mai mult, controlând traficul de droguri, oameni, minerit ilegal şi crimele împotriva mediului. În America Latină şi în alte regiuni, guvernele implementează politici de securitate militarizate pentru a combate aceste reţele, dar acest lucru duce adesea la violenţă sporită şi instabilitate. În Ecuador, guvernul a declarat război organizaţiilor criminale, iar în Haiti, grupurile de crimă organizată au preluat controlul asupra oraşului Port-au-Prince. În Europa, oraşele-port sunt centre majore de trafic de droguri, iar crima organizată este o ameninţare majoră pentru guvernele multor ţări europene.
În acelaşi timp, conflictele globale şi cheltuielile pentru apărare cresc semnificativ, cu o intensificare a presiunilor asupra ţărilor NATO de a-şi majora bugetele pentru securitate. Căutarea unei strategii comune între membrii NATO, în special în faţa ameninţărilor din Rusia, este complicată de divergenţele interne. De asemenea, securitatea infrastructurilor globale devine o preocupare majoră, în contextul posibilelor atacuri asupra cablurilor submarine esenţiale pentru conectivitate.
Pe de altă parte, China îşi militarizează periferia maritimă, ceea ce provoacă temeri de escaladare a rivalităţilor geopolitice.
În acest climat global instabil, securitatea şi aliniamentele strategice devin tot mai complexe, pe măsură ce confruntarea escaladează între marile puteri globale.
Ileana Sandu