Având în vedere suprafaţa enormă a Groenlandei, este surprinzător cât de uşor majoritatea oamenilor uită, totuşi, de existenţa ei: acest „gigant nordic” are o popularitate scăzută din cauza climei aspre, întunericului, izolării şi, nu în ultimul rând, dificultăţii de a ajunge pe teritoriul ei.
Cu toate acestea, în ultimii ani, insula a atras mai mulţi turişti şi afaceri decât oricând. Unele companii au înţeles că Groenlanda nu înseamnă doar zăpadă şi gheaţă, iar turiştii şi-au dat seama că istoria, cultura şi frumuseţea naturală a insulei sunt doar câteva dintre aspectele ei fascinante.


Groenlanda este un teritoriu independent în cadrul Regatului Danemarcei. Deşi „se descurcă”, în cea mai mare parte, pe cont propriu, se bazează în continuare pe Danemarca pentru unele aspecte, cum ar fi securitatea şi o subvenţie substanţială, care furnizează aproape 60% din veniturile guvernamentale.
Cu o suprafaţă de 2,2 milioane de kilometri pătraţi, Groenlanda este cea mai mare insulă din lume. Cu mai puţin de 57.000 de locuitori, are şi cea mai scăzută densitate a populaţiei din lume. Aproximativ 30% (18.000 de oameni) din populaţie trăieşte în capitala Nuuk.


Din punct de vedere geografic, insula e parte din America de Nord: partea de nord-vest a insulei se află la mică distanţă de ţărmurile Canadei, în timp ce Danemarca se află la 3.000 de kilometri distanţă.
Istoria insulei este legată de vikingi, iar, mai târziu, şi de vânătorii de balene. În secolele XVIII-XIX, aceştia au pătruns pe insulă, venind din Olanda, Germania şi Danemarca.


În traducere liberă, Greenland înseamnă „tărâmul verde”, chiar dacă 85% din teritoriu se află sub gheaţă. În urmă cu 450.000 până la 900.000 de ani, Groenlanda a fost acoperită cu păduri dese. Din 1990 încoace, temperatura medie, în timpul verii, a crescut cu 1,8 grade, iar cea din timpul iernii cu trei grade Celsius.
Calota de gheaţă are, în anumite locuri, 3.800 de metri, însă gheţarii se topesc în ritm accelerat. În plus, a crescut şi numărul ploilor multianuale, care accelerează topirea gheţii. Oamenii de ştiinţă au calculat că dacă gheaţa din Groenlanda se va topi în întregime, nivelul oceanului planetar va creşte cu mai mult de şapte metri.
Aproximativ 80% din suprafaţa Groenlandei este acoperită de gheaţă. Toate oraşele sunt situate pe coastă, deoarece aceasta este singura zonă fără gheaţă.


Groenlanda are două limbi principale – groenlandeza şi daneza. Cea dintâi conţine multe cuvinte lungi, cu pronunţii dificile, ceea ce o face una din limbile cel mai greu de învăţat. Insula se numeşte „Kalaallit Nunaat” („ţara oamenilor”) în groenlandeză.
Locuitorii nativi ai Groenlandei sunt numiţi inuiţi groenlandezi. Astăzi, aproximativ 80% din populaţia Groenlandei este de moştenire inuită sau mixtă inuită şi daneză. Străinii îi confundă adesea cu eschimoşi, ceea ce unora dintre locuitori le pare ofensator.


Coasta de sud-vest, unde trăiesc cei mai mulţi groenlandezi, are o medie de 10 grade Celsius în cele mai calde luni ale verii, iar pe timp de iarnă – în medie de – 8 grade Celsius.
Pentru a supravieţui, inuiţii groenlandezi sunt dependenţi de pescuit şi vânătoare de balene. Din fericire, clima rece şi izolarea nu i-au împiedicat pe localnici să simtă o afecţiune autentică pentru pământul pe care trăiesc. 
Parcul Naţional al Groenlandei de Nord-Est este cel mai mare din lume, cu o suprafaţă de aproape 1 milion de kilometri pătraţi. Parcul protejează zone vaste ale calotei de gheaţă a Groenlandei, împreună cu multe specii de animale, inclusiv ursul polar, vulpea arctică, iepurele arctic, balena beluga, morsa şi bufniţa de zăpadă.
În prezent, cea mai importantă ameninţare la adresa parcului o reprezintă schimbările climatice, topirea rapidă a zăpezii putând provoca o creştere periculoasă a nivelului mării.  
Cu toate acestea, cercetătorii sunt atraşi de această regiune şi efectuează sondaje ştiinţifice şi expediţii. Unii turişti doresc şi ei să exploreze parcul, dar singurii care au acces regulat sunt vânătorii de foci şi balene din Ittoqqortoormiit, unul dintre cele mai îndepărtate oraşe din Groenlanda.
Istoria modului în care Groenlanda şi-a primit numele este oarecum incompletă, dar se crede că insula a fost „botezată” de vikingi, mai bine zis de Erik cel Roşu, despre care se zvoneşte că a descoperit Groenlanda după ce a fost exilat din Islanda pentru comiterea unei crime.


Deşi Erik cel Roşu nu a fost probabil prima persoană care a descoperit insula, el a fost cu siguranţă primul colonist şi a supravieţuit acolo câţiva ani. Odată ce exilul său a expirat, Erik a vrut să atragă mai mulţi colonişti. Poate fi o provocare să convingi pe cineva să călătorească pe un tărâm rece, sterp şi inospitalier. Potrivit legendei populare, de aceea Erik a descris insula ca pe un loc minunat şi a numit-o Groenlanda.
Groenlanda nu este un loc în care se ajunge cu uşurinţă. Deoarece nu există un serviciu internaţional de feriboturi, cel mai comun mod de a ajunge acolo este cu avionul. Doar patru oraşe din întreaga lume au o conexiune de zbor direct către Groenlanda. Trei dintre ele — Reykjavik, Keflavik şi Akureyri — sunt situate în Islanda. Capitala Danemarcei, Copenhaga, este a patra. Pe insulă se poate ajunge şi prin croaziere din Arctica canadiană sau Svalbard.


În interiorul insulei, practic, nu există drumuri între oraşe, căi ferate şi căi navigabile. Toate transporturile se fac cu elicopterul, avionul, barca sau cu sania trasă de câini.
Date fiind distanţele considerabile şi a barierele fizice – cum ar fi gheaţa şi fiordurile, majoritatea călătoriilor au loc pe calea aerului. Cel mai mare nod de transport este situat în Kangerlussuaq, Groenlanda de Vest.
„Soarele de la miezul nopţii” este un fenomen unic, care poate fi experimentat doar la nord de Cercul Arctic şi la sud de Cercul Antarctic. Nu numai că soarele răsare la miezul nopţii, dar străluceşte timp de 24 de ore consecutiv, ştergând linia dintre noapte şi zi. Verile sunt scurte, aşa că groenlandezii se bucură din plin de lumina soarelui, atât timp cât durează.
Cercul polar marchează limita Soarelui de la miezul nopţii. În fiecare an, există o zi pe Cercul Arctic în care poate fi experimentată o jumătate de oră de soare la miezul nopţii. Aceleaşi reguli se aplică fenomenului opus — noaptea polară.
Calotele groase de gheaţă care au acoperit o mare parte a insulei în urmă cu 20 de ani se topesc şi dezvăluie un pământ bogat în minerale, metale şi pietre preţioase. Angel Mining, prima companie minieră din Groenlanda, a început să opereze acolo în 2010.
Pe baza datelor oficiale din 2017, există 56 de licenţe active pentru explorare de aur , rubin, diamant, nichel, cupru şi alte minereuri. Planurile pentru construirea celei de-a cincea cea mai mare mină de uraniu din lume au evoluat în mod constant de câţiva ani, începând cu 2013, când parlamentul Groenlanda a votat pentru eliminarea interzicerii exploatării uraniului. 
Bluejay Mining este o altă companie care intenţionează să înfiinţeze o operaţiune minieră masivă în fosta aşezare Dundas, Groenlanda. După trei ani de studii de teren, în noiembrie 2018 s-a trecut la etapele de finalizare . Dundas posedă cel mai important zăcământ de ilmenit din lume. Ilmenitul este folosit la fabricarea dioxidului de titan, care este apoi folosit ca pigment în vopsea, precum şi în produse de îngrijire personală, cum ar fi pasta de dinţi.
Unele companii s-au văzut deja răsplătite: retailerul danez Hartmann’s Jewellery a lansat o colecţie completă de bijuterii folosind pietre preţioase groenlandeze în noiembrie 2018. Au fost folosite aproximativ 300 de rubine şi safire roz.
În ceea ce priveşte resursele naturale ale solului, se presupune că aici se află 13% din rezervele globale totale de petrol şi 30% din totalul mondial al rezervelor de gaze naturale.
În adâncurile solului se mai află zăcăminte de zinc, plumb, minereu de fier, aur, argint, diamante, cupru, nichel, platină, uraniu şi metale rare cum ar fi lantanul, neodimul şi itriul, folosite în procesul de fabricaţie a smartphone-urilor, a turbinelor eoliene şi a bateriilor.
Ministrul chinez al energiei a vizitat de câteva ori insula, în timp ce SUA trimit aici, de ani buni, demnitari de rang înalt şi generali de armată. Periodic, în Groenlanda sosesc şi delegaţi din UE, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia.
În precedentul mandat, preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat public că vrea să cumpere Groenlanda. Acelaşi lucru l-a făcut şi preşedintele Harry Truman, după Al Doilea Război Mondial, când a oferit 100 de milioane de dolari în schimbul insulei de gheaţă, dar a fost refuzat de guvernul Danemarcei.
Astfel, Groenlanda s-a trezit în mijlocul unui război geopolitic. Poate că, momentan, nici nu există alt loc pe planetă unde interesele economice, militare şi politice să se manifeste cu atâta intensitate. NATO priveşte cu îngrijorare cum Rusia îşi măreşte flota de submarine, iar bazele militare ruse se apropie tot mai mult de Groenlanda.

Ileana Sandu
(surse documentare – listverse.com; presamil.ro; foto – pixabay.com)