Demult, pe plaiuri cu zăpezi celeste,
Stăteau bătrânii vremii la taifas,
La vetre-ncinse-n clipe de răgaz,
Cu dalbe adumbriri în bărbi şi plete.
Prunci odihneau la sân de Mir şi lapte,
Cu furca-n brâu, lin, se torceau „porunci”,
Puneau Ţara la cale mândre „frunci”,
Din simple bojdeuci, nu din palate.
Biserici cu Agheasmă Mare şi poveţe,
Ne aşteptau cu Har de Sărbători,
Din cer cădeau fulgi–îngeri… Sub ninsori
Vedeam pe Dumnezeu zâmbind pe feţe.
E Gerul Bobotezei, sacră iarnă
Cu amintiri, troiene, sănii, vis,
Se-ntorc străbuni din timpuri, din abis,
Cu chipuri blânde sfaturi să ne cearnă.
E Gerul Bobotezei sfânt şi aspru,
Mângâietor balsam pe plai şi răni,
Cu suflet sincer, rugă, vin în căni,
Să-i ascultăm povaţa de Sihastru.
(Foto: ing. Ionel Ilovan)
de Mugurel Puşcaş
(Liga Scriitorilor Români)