Fără îndoială cele 2 milioane de voturi adunate de Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale de anul trecut au reprezentat un şoc pentru liderii politici ai partidelor „tradiţionale”. PSD, PNL şi UDMR s-au trezit, de unde se considerau şefii şefilor, într-o poziţie defensivă şi au început să caute soluţii.
Înainte de decizia CCR de anulare a procesului electoral pentru alegerile de prezidenţiale, partidele s-au încolonat în spatele Elenei Lasconi pe care apoi au scos-o din schemă că doar oricum nu o doreau cu adevărat.
Mă rog, nu am să răscolesc iarăşi discuţiile cu privire la decizia CCR, care nu mai poate fi anulată oricâte proteste s-ar organiza şi oricâte indignări s-ar exprima în spaţiul public.
Să nu ne mai agăţăm de trecut, zic eu, doar că tocmai în încercarea de a rămâne în realitatea prezentului, trecutul vine şi ne bântuie în persoana celui ce este, deocamdată, desemnat de coaliţia de guvernare ca şi candidat la alegerile prezidenţiale în reluare.
Crin Antonescu.
Stimaţi cititori, dacă aţi uitat cumva cine este Crin Antonescu, daţi-mi voie să fac o scurtă rememorare.
Crin Antonescu a intrat în PNL după 1990, a fost deputat timp de trei mandate şi a ajuns să aibă două funcţii importante: ministrul Tineretului şi Sportului (1997-2000), preşedintele Senatului (2012-2014).
În 2009, Crin Antonescu a candidat la alegerile prezidenţiale, fiind susţinut de personalităţi importante ale societăţii civile, precum Doina Cornea, surorile lui Corneliu Coposu şi istoricii Lucian Boia şi Neagu Djuvara.
Numai că în primul tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României, desfăşurat la 22 noiembrie 2009, Crin Antonescu a terminat pe locul al treilea, întrunind 20,02% din voturi. În al doilea tur, Crin Antonescu l-a susţinut pe Mircea Geoană, candidatul PSD.
Pe 5 februarie 2011, între liderii partidelor componente ale Alianţei de Centru Dreapta (Crin Antonescu, Daniel Constantin) şi liderul PD, Victor Ponta, a fost semnat protocolul de formare a Uniunii Social Liberale (USL). Scopul declarat al USL a fost acela de îndepărtare de la putere a preşedintelui Băsescu, de câştigare a alegerilor din 2012 şi a alegerilor prezidenţiale din 2014.
În 2012, după suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, Crin Antonescu a preluat funcţia acestuia, ca preşedinte interimar. Acesta a rămas la Cotroceni până la invalidarea de către instituţiile în drept referendumului pentru demiterea preşedintelui în exerciţiu, decizie ce a fost publicată în Monitorul Oficial pe data de 27 august 2012.
Crin Antonescu s-a retras din bătaia reflectoarelor politice prin 2015.
Acum a revenit. În disperare de cauză. Disperarea nu e a lui, ci a partidelor care au format o majoritate parlamentară şi care, tot din disperare, l-au pus din nou pe Marcel Ciolacu premier.
De ce? Pentru că asta au înţeles ei din rezultatele primului tur a alegerilor prezidenţiale iniţiale.
Deşi declarativ, în starea de şoc de după primul tur, şi-au pus toţi cenuşă în cap şi au ieşit cu declaraţii despre cum „şi-au învăţat lecţia dată de electorat”, iată că acţiunile lor ulterioare arată că nu au priceput nimic. Dar absolut nimic.
S-au dat de ceasul morţii că Rusia şi-a băgat coada, ba că una, ba că alta. Probe şi dovezi? Mai puţin. Au deschis dosare penale, l-au căutat pe Georgescu şi ai lui de toate cele. Probe şi dovezi prezentate public? Mai puţin. Liderii lor au fost bătuţi, electoral bineînţeles. Demisii? Mai puţin.
Chiar şi pentru un amator în ale analizei politice era evident că mişcarea cea mai logică a partidelor era să vină cu nume noi, cu o viziune proaspătă, cu persoane care nu au mai fost şi asta rapid şi coerent pentru a putea arăta o adevărată dorinţă de schimbare a garniturii. Şi astfel de oameni există în fiecare partid, iluştrii necunoscuţi publicului dar cu potenţial şi cap bine înfipt pe umeri. Ei bine, decizia şefilor a fost aceeaşi, lasă-i să rămână necunoscuţi.
Singurul care pare că a înţeles ceva e Nicolae Ciucă, paradoxal, care şi-a dat demisia şi a făcut un pas în spate, aşa cum era şi normal să o facă.
Mă aşteptam ca pentru alegerile prezindeţiale în reluare să vină cu un canidat fantastic, nemaipomenit şi de care să nu fi auzit în viaţa mea. Un far al speranţei, un cavaler în haine strălucitoare, cu un discurs pe măsură, ce mai, frumos, inteligent şi devreme acasă. Dar nu, nu a fost să fie aşa, partidele îşi pun speranţa în reactivarea lui Crin Antonescu, un om care vorbeşte frumos, fără să spună nimic şi care, la suspendarea lui Băsescu din 2012 a avut nişte luări de cuvânt de-a dreptul fanatice în Parlamentul României.
Decizia le aparţine şi, aşa cum este mereu în viaţă, îi vor suporta consencinţele, dar un lucru este sigur, iarna învrăjbiri noastre nu se va face primăvară cu un Crin.
Sanda Viţelar
