Cursurile de dans contribuie la educația estetică a copiilor, au un efect pozitiv asupra dezvoltării lor fizice, contribuie la creșterea culturii lor generale, astfel încât se poate susține că arta coregrafică are o oportunitate bogată pentru implementarea pe scară largă a sarcinilor educaționale. Arta coregrafică a atras mrereu atenția copiilor. Dansul este libertatea fizică a mișcării. Astfel de libertate se prelucrează nu numai prin dezvoltarea puterii, rezistenței și mișcarea mușchilor, dar și educarea încrederii în sine, în puterile sale creative. În cadrul orelor de dans de la Palatul Copiilor din Târgu Mureș se educă disciplina interioară, datorită căreia este ușor redată individualitatea creativă a dansatorului. Cum? În primul rând e nevoie de încredere şi loialitate faţă de antrenor. Reglând corect activitatea mușchilor, elevul deja poate fi atent și captivant să asculte muzica, trezind totodată imaginația sa, emoțiile și tendința spre o înaltă interpretare a stilului dansului. Mai multe detalii aflăm de la prof. Ioana Mihaela Codreanu sau „Profis”, așa cum o numesc elevii, coregraf și profesor de dans modern la Palatul Copiilor din Târgu Mureș
-Care sunt primele dumneavoastră amintiri despre dans?
-Prima mea amintire despre dans este împreună cu tatăl meu, aveam vreo 3-4 ani, în vremea aceea era comunism și televizorul era un lux, nu că nu aveam, dar nu aveam la ce să ne uităm, programul era foarte strict. Sâmbăta, ziua în care erau emisiuni culturale, îmi aduc aminte că erau prezentate opere, operete și spectacole de balet și îmi doream foarte mult să fiu balerină, îl rugam pe fratele meu să mă ajute să mă prindă într-o priză când sar de pe pat, exact așa cum balerinii făceau cu balerinele, dansam pe picioarele tatălui meu sau împreună cu el în camera de zi. În momentul în care auzeam orice fel de muzică la tv sau radio îmi plăcea foarte mult. Nu cred că există un stil de muzică care să nu-mi placă și de cele mai multe ori când mă inpresionează un fragment muzical sau o piesă văd undeva în viitor și încep să văd în mintea mea imagini despre cum aș face o mișcare, cum ar arăta dansatorii, cum s-ar mișca, cum ar arăta coregrafia și nu mă pot abține să nu visez cu ochii deschiși. Așa sunt încă de atunci, de la 3-4 anișori.
-Cum se defășoară un curs de dans?
-Depinde de vârsta copiilor și nivelul lor de pregătire, începători, avansați și perfomanță. Din păcate la Palate și cluburi ai dreptul doar la o echipă de performanță cu care te poți antrena 4 ore pe săptămână, în rest celelalte grupe de copii sunt câte 2 ore pe săptămână. La grupele de preșcolari, până la clasa 0, activitatea se desfășoară în felul următor, începem cu verificarea stării de sănătate, facem prezența într-un catalog, dar fără a da note, nu există evaluare decât atunci când urcăm pe scenă, apoi pregătirea corpului pentru efort, avem partea de a învăța pași noi de dans în diferite stiluri și trecem executarea pașilor pe muzică, în grup, individual. Mai spre modulul 3-4 începem și coregrafii pentru ei, îi pregătim pentru scenă, iar la final, dacă totul decurge bine avem și 5-10 minute de joacă, jocuri pe care mi le amintesc cu plăcere din grădiniță. Este un fel de a stimula prezența lor fizică, dar și psihică la oră până în acel moment. În schimb, la grupele de avansați și performanță nu există joacă, există distracție, există muncă și iar muncă, după partea de încălzire începem și compunem coregrafii. La clasele 1-4 copiii primesc de la mine ceea ce eu pot să fac, ceea ce eu știu să-i învăț, ceea ce am pregătit pentru ei, dar la nivelul de clase 5-8, 9-12 învățăm și să creăm și de cele mai multe ori lucrăm împreună pe coregrafie, nu sunt singura care face și drege totul. Sunt un singur om, orice om are nivel de creativitate limitat, iar unde-s doi puterea crește. Așadar îi învăț pe copii cum să creeze începând de la un pas de bază care este clar că arată într-un mod ce nu poate fi schimbat, muncim foarte mult pe partea de frestyle, pentru că acolo își aduce aportul fiecare stil de mișcare. Fiecare om de pe pământ are propriul stil de mișcare, chiar dacă un complex de pași de dans e făcut de 10 persoane în sincron, dacă te uiți la fiecare în parte, realizezi că este făcut în 10 feluri, fiecare are o altă trăire de moment, o altă personalitate, fiecare se exprimă altfel.
-Cum ați format trupele de performanță Re-born, și Butterfly?
-Trupele de perfomanță s-au format fiecare la timpul lor, Re-born este cea mai veche cu care avem numeroase premii. Are un istoric mult mai lung, formată înainte de pandemie din două echipe pe care le aveam atunci, s-a înjumătățit numărul componentelor și am fost nevoită să le cumulez, nu mai făcusem așa ceva până în acel moment. Așa s-a format Re-born, mi-a venit ideea acestui nume tocmai pentru că ne renășteam. Astăzi trupa este formată din 14 fete, una mai frumoasă ca cealaltă, una mai talentată ca cealaltă, fete care iubesc dansul, suntem cu adevărat o familie, sunt copii mei de suflet iar eu a doua mamă a lor, (iar aici le-am citat pe el). Ca și în celelalte echipe, eu sunt Profis, așa îmi spun copii, iar ele sunt fetele mele, nu există sentimentul meu de superioritate ca și profesor, nu există catedra care mie îmi dă un sentiment frivol, nu suport barierele între mine și copii, îmi place să fiu acolo, cu ei. La un moment dat, eram într-un concurs undeva în sudul țării, cu alte componente în trupă la vremea aceea, și m-a întrebat cineva cum reușesc să-mi țin fetele atât de cuminți. I-am răspuns că gândesc ca într-o haită de lupi, adică toți suntem lupi, dar există un Alfa. Eu sunt Alfa. Mâncăm înpreumă, jucăm împreună, vânăm împreună. Dar în momentul în care Alfa spune că trebuie făcut un lucru, acel lucru se face. Da, mă joc cu ei , îmi place să fiu copil, nu sunt absurdă, nu le cer luna de pe cer, le cer ceea ce știu că pot să-mi aducă. Generațiile copiilor de azi nu prea sunt ajutați de sistemul educațional să aibă încredere în ei, să-i lase să spună ce au de spus, să arate ce gândesc și ce simt. Eu încerc să fac asta, mie îmi place să fiu instructorul lor, mama lor, prietenul lor, tot ceea ce le lipsește în acel moment.
Trupa Butterfly s-a format acum 5-6 ani, are o viteză de a evolua ieșită din comun, sunt un fenomen acești copii, aici am 14 fete și 2 băieți, sunt foarte uniți, frumoși, talentați și cuminți. De ce spun cuminți?! Am avut o ieșire la un concurs WDC, la Roma, și m-am întors relaxată după ce am acompaniat 30 de copii, plus cei 10 de la Trupa Fantasy -trupa colegului meu Marius Belean( unde este și fiul meu cel mic, iar cel mare face parte din trupa Butterfly, sunt mamă de băieți) nu am avut deloc probleme de comportament, și asta înseamnă să ai copii buni și bine crescuți de părinți. Dacă vreunul dintre ei încearcă să sară calul, nu o face să te supere, ci chiar să te distreze și asta mă bucură. Pentru asta avem curajul, și eu și colegul meu, să mergem în cantonamente, concursuri, vrem să organizăm și o tabără, putem merge oriunde, în orice moment, sunt foarte mândră de ei.
-Aveți și o trupă nouă, la primii pași.
-Trupa Hapy fett este formată anul trecut, sunt „noi pe piață”, dar au un viitor promițător. Deocamdată, am fost cu ei doar în competiții la nivel județean, dar vor crește și vom merge și la competiții mai mari. Aș putea povesti despre copiii mei o zi întreagă și tot nu ar fi îndeajuns, sunt binecuvântată să fiu profesoara lor
-Ce face Mihaela Codreanu atunci când nu face dans?
-Mă ocup de familie, copii, soțul meu drag, cățel, noul nostru component al familiei, și mai avem și un peruș, sunt obsedată de curățenie, disciplina mă caracterizează, la orice copil întâi pun baza pe disciplină, ambiție și apoi talent. Îmi place să merg la spectacole, să „mănânc” puțină cultură, să mă inspir, îmi place natura, să ies în natură, îmi place să ies cu prietenii, îmi place să vorbesc cu oamenii.
–Există în momentul acesta un dream project, un proiect la care visați dar pentru care nu credeți că a venit încă momentul?
–Tot ce vreau acum este să-mi finalizez prezentarea lucrării de grad care va avea loc în februarie, trebuie să încep să mă ocup de concursul internațional drag mie, pe care-l organizez de 13 ani, Ritm, Dans, Fantezie anul acesta se va desfășura în 11-13 aprilie 2025 și vom avea invitați speciali, nu sunt singurul organizator, sunt și instituțiile care mă coordonează Ministerul Educației, ISJ Mureș și Palatul Copiilor, părinți, sponsori, sper să reușim ceea ce ne propunem. Vreau să fac un musical împreună cu colega mea profesoară de teatru, mi-ar plăcea un spectacol cu actuali și foști elevi, mi-ar plăcea, poate, să urc din nou pe scenă, cu un singur coregraf mi-aș dori foarte mult să am onoarea să lucrez chiar și 5 minute, cu Gigi Căciuleanu. Aș vrea un proiect frumos cu fosta mea profesoară de dans contemporan de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, prof. Cristina Olar, un om deosebit, un om extraordinar. Am susținut mereu că ar fi bine ca secția de coregrafie de la Palatul Copiilor să devină o puericultură pentru secția de coregrafie din UAT, inclusiv partea de actorie, pentru că avem și cerc de teatru și de canto.
–Ce vă doriți în noul an?
–Doar sănătate mie și familiei mele și tuturor celor care au nevoie. În rest, Doamne Doamne se îngrijește de toate. Vreau să lucrez în continuare cu copiii pentru că ei îmi dau suflu și mă determină să lucrez mai mult, nu-mi doresc funcții, nu-mi doresc să plec în altă parte, îmi place tot ce am la Palatul Copiilor.