Camera Deputaților a adoptat anul trecut o lege prin care declară anul 2025 drept „Anul Național al Copilului”. „Această inițiativă marchează un pas important în sprijinirea copiilor din România, în special a celor vulnerabili, aflați în risc de excluziune socială sau sărăcie”, se arată în anunţul oficial al autorităţilor.
Legea prevede organizarea de evenimente și manifestări dedicate dezvoltării sociale, educaționale, culturale și civice ale copiilor. De asemenea, finanțarea activităților și investiților în infrastructura și serviciile destinate copiilor vor fi tratate cu prioritate.
Organizaţia Salvaţi Copiii România consideră că nu evenimentele pompoase ar trebui să fie prioritare în anul dedicat copiilor. “Salvaţi Copiii a propus ca 2025 să devină anul national al copilului şi să nu-l sărbătorim doar prin evenimente din astea festive ştiind că problemele sunt numeroase. Acum îmi amintesc de acel număr imens de copii, de exemplu, cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, pentru care nu există servicii de asistenţă psihologică, nu există un mecanism prim care să urmăreşti dacă există efecte destructive cu privire la siguranţa copilului. 500.000 de copii sunt în situaţia asta”, spune George Roman, Director Advocacy în cadrul organizaţiei.
Priorităţile clasei politice ar trebui să se axeze pe creşterea alocărilor bugetare pentru educaţie, protecţie socială şi sănătate.
“Ce ne dorim este ca anul 2025 să devină un an de resetare a modului total neprietenos, folosesc aici un eufemism, a modului în care politicienii privesc soarta copiilor şi să înceapă o alocare suplimentară gradual în toate domeniile, inclusive sănătatea unde suntem pe ultimul loc, avem cele mai mici investiţii faţă de media UE”, a mai spus George Roman.
De asemenea, Salvaţi Copiii propune separarea bugetului alocat copiilor de cel alocat adulţilor în cee ace priveşte sănătatea.
LA finalul anului trecut, Salvaţi Copiii a transmis tuturor factorilor politici un document complex care conţinea o analiză privind starea reală a copiilor din medii defavorizate din România. “Toate cifrele pe care noi le-am introdus trebuie văzute nu ca simple statistici, ci ca poveşti reale multiplicate de mii, de zeci de mii şi chiar de sute de mii de ori, cum este, de exemplu, situaţia copiilor care se află în afara sistemului educational deşi conform vârstei lor ar trebui să se regăsească undeva pe băncile şcolii şi asta, statistic înseamnă peste 400 de mii de copii care nu se duc la şcoală, nu şi-au terminat învăţământul obligatoriu şi probabil nici nu vor avea şansa să facă asta”, a explicat George Roman.
Iată doar o mica parte din analiza realizată de organizaţie
Conform rezultatelor Evaluării Naționale din 2024, doi din cinci copii care au început școala în urmă cu nouă ani nu au reușit să obțină nota 5. Mai grav, peste 15% dintre elevii aceleiași generații nu au ajuns măcar să susțină acest examen, abandonând școala pe parcurs, arată datele Salvaţi Copiii.
Consecințele dramatice ale inechității sociale în educație
Rezultatele testelor PISA plasează România într-o poziție critică la nivel european cu privire la analfabetismul educațional : aproape jumătate dintre elevii români de 15 ani au competențe scăzute la matematică (48,6%, față de media UE de 29,5%), știință (44% față de 24,2%) și citire (41,7% față de 26,2%). Este alarmant faptul că doar 5% dintre elevii români ating performanțe înalte în cel puțin un domeniu testat, în timp ce o treime (33,2%) au performanțe scăzute în toate cele trei domenii evaluate.
Cu o diferență de 132 de puncte între elevii cei mai avantajați și cei mai dezavantajați la matematică (echivalentul a peste patru ani de școlarizare), țara noastră perpetuează și adâncește inegalitățile sociale prin sistemul său educațional arătate mai sus. Mai grav, această diferență s-a accentuat cu echivalentul unui an școlar între 2018 și 2022, în contrast cu tendința generală la nivel OECD de atenuare a disparităților din sânul aceleiași generații.
Inegalități structurale în accesul la servicii medicale de bază
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu o criză profundă care afectează în mod direct și dramatic sănătatea și dezvoltarea copiilor noștri. România rămâne în topul mortalității infantile, peste media din UE, aproape jumătate dintre nașterile la mamele sub 15 ani din Europa sunt înregistrate în țara noastră (3.696 de nașteri la mame sub 15 ani în perioada 2018-2022) , una dintre cauzele majore ale acestei stări de fapt fiind sărăcia. România continuă să dețină o poziție nedorită în topul țărilor europene cu cele mai ridicate niveluri ale mortalității infantile, cu o rată de 5,7 la mie (în anul 2022), peste media Uniunii Europene de acum 20 de ani.
Peste un sfert din populația României nu beneficiază de asigurare medicală, iar cheltuielile per capita pentru sănătate reprezintă mai puțin de jumătate din media Uniunii Europene (1.626,57 PPS față de 3.684,55). Această subfinanțare cronică se reflectă dramatic în capacitatea sistemului de a răspunde nevoilor fundamentale ale copiilor. În mediul rural, situația este deosebit de gravă – doar 47% dintre localitățile României au suficienți medici de familie, în timp ce 328 de comune nu au niciun medic de familie.
Insuficiența alocărilor bugetare pentru educație
Țara noastră continuă să aloce un procent extrem de scăzut din PIB pentru educație, înregistrând o valoare constantă de 3,2% în 2021 și 2022, mult sub media UE de 4,9%. Această situație subminează dreptul fundamental al copiilor la o educație de calitate, în special pentru cei din medii defavorizate, unde resursele sunt insuficiente de decenii. Discrepanțele între școli, în funcție de zona geografică în care sunt plasate, duc la perpetuarea inechităților și la rata ridicată a abandonului școlar în rândul elevilor din comunități sărace. Este esențială ajustarea costului standard per elev la nevoile reale, în special în zonele vulnerabile, și dezvoltarea unui sistem independent de monitorizare a calității educației, ca măsuri pentru corectarea acestor inechități.
Nevoia unui „Buget al copilului”
Deși Convenția ONU privind Drepturile Copilului obligă statele să aloce resurse „în măsura maximă a capacităților lor” pentru realizarea drepturilor copilului, România nu a implementat un sistem de bugetare dedicat copiilor, ceea ce limitează transparența și eficiența cheltuielilor. Instituirea unui „Buget al copilului” ar oferi un mecanism clar de urmărire a alocărilor financiare pentru educație, sănătate și protecție socială și ar facilita prioritizarea investițiilor în programe pentru copii prin încurajarea redistribuirii echitabile a resurselor.
Subfinanțarea protecției sociale
Cheltuielile pentru protecția socială în România reprezintă doar 13,3% din PIB, față de media UE de 19,4%, în ciuda faptului că țara are cea mai mare proporție de copii în risc de sărăcie sau excluziune socială din Uniunea Europeană. Lipsa resurselor ajustate la nevoi afectează direct accesul copiilor la servicii vitale, cum ar fi protecția împotriva violenței sau consilierea psihologică pentru copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Este necesară creșterea treptată a bugetului pentru protecția socială, cu cel puțin 1% anual din PIB, pentru a acoperi nevoile sistemului de protecție socială exprimate în facilități sociale destinate grupurilor vulnerabile și în extinderea serviciilor publice de asistență socială în cele peste 2.000 de localități care nu beneficiază de asistenți sociali profesioniști.
Sanda Viţelar
Sursa Foto: Salvaţi Copiii România