Volumul, semnat de dr. Alina Pavelescu, directoare adjunctă a Arhivelor Naţionale ale României şi colaboratoare a Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, prezintă momentele-cheie care le pot da tinerilor cititori o imagine de ansamblu cu privire la evenimentele din Decembrie 1989.
Autoarea nu şi-a propus să relateze întreaga istorie a acestui eveniment şi nici să ofere răspunsuri definitive cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Şi-a propus, în schimb, să istorisească celor care nu au trăit ce s-a întâmplat înainte, în timpul şi imediat după Decembrie 1989, aşa cum se cunosc faptele în prezent.
„Pentru România de azi, căderea regimului comunist în urma Revoluţiei din 1989 este, fără nicio îndoială, «evenimentul fondator». Pentru cei născuţi înainte de 1980, ea este, încă, o amintire vie. Iar pentru cei mai tineri – o poveste. Însă nu una oarecare. Este, în mod sigur, cea mai nebuloasă şi mai controversată poveste din întreaga istorie modernă românească.” (Liviu Papadima)
„E una dintre convingerile mele cele mai puternice: acea generaţie care va ajunge prima să înţeleagă ce s-a întâmplat atunci cu noi […], va fi şi generaţia care va reuşi să răscumpere frustrările părinţilor şi bunicilor ei, să le dea un sens, să le transforme, în sfârşit, într-o nouă civilizaţie românească, una funcţională, de succes.” (Alina Pavelescu)
„Revoluţia din 1989 povestită celor care nu au trăit-o” de Alina Pavelescu (Editura ART, 2024) este disponibilă pentru precomandă pe site-ul editurii, cu o reducere de 15% şi livrare din 20 decembrie. (sursa şi foto -facebook.com/arhivelediplomaticeMAE/)
„Evenimentele din decembrie 1989 s-au soldat cu peste 1000 de morţi şi peste 3000 de răniţi. Au fost arestate sute de persoane, suspectate a fi «terorişti», dar toate au fost eliberate ulterior.
Forţele care au participat la represiune au aparţinut Armatei, trupelor Ministerului de Interne, USLA şi altor forţe de ordine; astfel, militarii, miliţienii şi securiştii au fost implicaţi cu toţii în vărsarea de sânge, foarte puţini din cei responsabili de moartea atâtor oameni fiind aduşi mai apoi în faţa justiţiei. Au fost judecaţi o mică parte dintre membrii nomenclaturii ceauşiste, precum şi câţiva generali din Securitate, Miliţie şi Armată. Mulţi dintre ofiţerii de armată, securitate şi miliţie care fuseseră identificaţi că au dat ordinul de împuşcare a demonstranţilor au rămas în libertate sau chiar au fost înaintaţi în grad. Securitatea a fost subordonată Ministerului Apărării Naţionale, dar nu a fost desfiinţată, şi ca substitut al ei a luat naştere mai târziu Serviciul Român de Informaţii (SRI), care însă a preluat cel puţin jumătate din foştii angajaţi ai Securităţii. Investigaţiile asupra evenimentelor din decembrie 1989 au rămas în mare parte confuze (chiar dacă s-au lămurit anumite aspecte ale revoluţiei, secondată de o lovitură de stat), pentru a proteja interesele unor persoane care deţineau sau au deţinut puterea în postcomunismul românesc. Revoluţia din decembrie 1989 a pornit de la o revoltă populară anticeauşistă şi ulterior anticomunistă, care a fost valorificată din mers de comuniştii reformişti dornici de schimbare (fie membri ai nomenclaturii de rangul doi, fie cadre ale Securităţii şi Armatei). Prin intermediul noului organ constituit în decembrie 1989 (Frontul Salvării Naţionale), aceştia au preluat puterea, uzurpând sensul anticomunist al revoltei iniţiale de la Timişoara, Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării etc. Pentru a contracara această uzurpare, în martie 1990 s-a născut Proclamaţia de la Timişoara, iar ca fenomen de masă, din 22 aprilie până în 13 iunie, Piaţa Universităţii 1990.”
Ruxandra Cesereanu, „Călătorie spre centrul infernului”
Volumul poate fi achiziţionat de pe pagina Editurii Manuscris: http://www.edituramanuscris.ro/…/calatorie-spre-centrul…
„Ruperea blestemului” expune reţeaua metodică de dezinformări care, începând cu 22 decembrie 1989, au creat premisele preluării puterii de către gruparea Iliescu, inclusiv „psihoza teroristă” care avea sa facă atâtea victime după fuga, arestarea şi executarea cuplului ceauşescu.
Autorul citează din raportul Comisiei Senatoriale privitoare la Revoluţie, organizând textul cărţii în jurul declaraţiilor martorilor implicaţi în evenimente, pe lângă extrase din presa vremii, transcrieri ale emisiunilor de la TVR, într-un adevărat memento incomod al acelor zile şi săptămâni care bântuie încă mentalul colectiv, cu valuri de minciună, dezinformări şi teorii contradictorii, perpetuate chiar şi în cadrul controversatului Institut al Revoluţiei Române din decembrie 1989.
În timp ce personajele-cheie implicate în evenimente au consolidat atent de-a lungul anilor teoria unei mişcări teroriste care incercă să preia puterea după Revoluţie şi care a tras în populaţie după 22 decembrie, autorul cărţii demonstrează că au fost de fapt acţiuni organizate de aparatul politico-militar al lui Iliescu şi al noilor săi acoliţi de la putere – de fapt vechi cunoştinţe din perioada comunistă, printre care Gelu Voican Voiculescu şi Nicolae Militaru.
Cine sunt cei care au tras în popor? Cum a fost posibil ca regimul dictatorial condus de nicolae ceauşescu să fie efectiv pulverizat în câteva ore? De ce, după pierderea puterii de către ceauşescu, au murit atât de mulţi oameni? Cum a preluat puterea statală Ion Iliescu? Care a fost cauza haosului generalizat ce a debutat în seara zilei de 22 decembrie? A existat diversiune radioelectronică? De ce a trebuit să fie executat cuplul dictatorial ceauşescu? A fost revoluţie sau lovitură de stat? Au existat terorişti? Dar securişti-terorişti? Toate aceste întrebări sintetizează în câteva rânduri neclarităţile din jurul Revoluţiei din 1989, căreia mulţi dintre noi i-am fost martori, dar din care nu am înţeles decât prea puţine – întrebări ca tot atâtea răni nevindecate, căci fără adevăr şi dreptate nu există însănătoşire deplină a unei societăţi care îşi pierde memoria.
„Se spune că blestemul este o formă subtilă de energie negativă, care îi afectează pe cei asupra cărora acţionează. Se spune şi că adevărul eliberează – întotdeauna. Aşadar, eliberarea de blestem se poate face prin adevăr. (…) Desigur, nu sunt singurul care a spus adevărul despre decembrie 1989, departe de mine acest gând. Însă destinul a făcut ca eu să fiu cel care, din poziţia de magistrat militar al statului român, să întocmească un document oficial prin care s-a explicat, in lumina adevărului, ce s-a întâmplat la nivel naţional în decembrie 1989. Şi astfel, poate, am contribuit într-o mică măsură la ruperea blestemului. Poate. – Cătălin Ranco Piţu
(sursa –https://www.libris.ro/ruperea-blestemului-revolutia-romana-din-LIT…)