În preajma sărbătorilor suntem mereu asaltaţi de lipsa de timp, de aglomeraţia din magazine, de cumpărăturile pe ultima sută de metri, de un taifun al cărui rost, la final, nu îl înţelegem prea bine…
M-am gândit deseori cine reprezintă, de fapt, cel mai bine acest spirit al Crăciunului… Cine alta decât mama, soţia, iubita – cea care primeşte cea mai onorabilă sarcină: de a aduce căldura, atmosfera, bucuria, aromele fericirii şi de a le aşterne pe masă?
În rolul său, gospodina (haideţi să o numim aşa, de dragul vremurilor trecute şi cu bucuria pe care ne-o dă nostalgia) trebuie să acţioneze ca un veritabil dirijor. Ea gândeşte un plan în avans cu meniul, din care, mai apoi, va deriva lista de cumpărături. Planifică etapizat, pe zile, pregătirea fiecărui produs, ba chiar alege cu atenţie vesela în care va expune cu mândrie toate bucatele şi gândeşte decorul mesei până la cel mai mic detaliu. Nu îi este uşor, dar ce frumos este să fii magicianul unei astfel de sărbători de suflet!
Mă gândesc să vă propun câteva idei pe care le-am încercat de-a lungul anilor în toate “concertele” mele orchestrate în bucătărie. Planul cu care încep este întotdeauna desenat. Îmi schiţez exact cum vreau să aşez masa, decid o culoare predominantă, apoi aleg vasele cele mai potrivite şi încep să conturez meniul. Încep cu un aperitiv (de obicei tradiţional – salată boeuf şi ouăle umplute, cu care îţi “somezi” an de an mesenii 😊, câteva sărăţele de casă (o reţetă simplă, pe care de anul acesta am dat-o în execuţie copiilor mei: celebrele sărăţele 100. Reţeta este foarte uşoară: brânză sărată, unt sau untură şi făină, toate în proporţii egale, la care adăugăm 1-2 ouă şi sare).
Mesenilor care încă se mai păcălesc că, de sărbători, nu vor comite excese gastronomice, le aşezăm pe masă o supă uşoară (cea în care am fiert tot zarzavatul folosit la salata boeuf). Îmi place să asociez masa de Crăciun cu o piesă centrală impunătoare la felul principal: o raţă rumenă servită cu varză roşie călită (cu măr ras, stafide şi un strop de miere) şi cartofi cu rozmarin rumeniţi în cuptor sau celebrul curcan umplut, pe care îl pregătesc cu o zi înainte.
Umplutura lasă loc oricărei interpretări personale, dar la mine se rezumă la un amestec de crutoane aromatizate de pâine, stropite cu supă de carne, apoi amestecate cu merişoare confiate, 200 g de unt, o legătură de pătrunjel verde şi 300 g de roşii uscate. Se adaugă sare, piper şi o lingură de ierburi de Provence. Alte 200 g de unt, frecat cu pătrunjel verde, sunt strecurate chirurgical sub pielea falnicei păsări.
Rumenirea curcanului la cuptor este, până la urmă, o chestie matematică – calculăm câte 45 de minute pentru fiecare kilogram, deci răbdare şi concentrare, între timp, pe celelalte feluri de mâncare, pe care le putem pregăti în acest interval. Desigur, nu excludem tradiţionalele sarmale, care fierb în acest interval de timp pe aragaz, împrăştiind miresme îmbietoare. Este acel moment în care ne întrebăm: ce miroase mai mult a Crăciun? Sarmalele sau cozonacii?
Desertul meu este, de obicei, simplu şi compus dintr-o latură tradiţională (niciun Crăciun fără cozonacii moldoveneşti cu nucă şi cacao) şi un tort uşor de preparat, dar spectaculos decorat – Pavlova, făcută din albuşurile rămase de la cozonaci. În general, şi acest lucru poate fi confirmat de orice gospodină, meniul se orientează între a roti cam aceleaşi ingrediente şi a nu irosi nimic.
Copiilor le mai fac la final o salată de fructe, pentru că, de obicei, în această perioadă fructierele abundă de fructe a căror destinaţie este incertă.
Oameni buni, până la urmă, Crăciunul nu este despre mâncare, ci despre bucuria cu care ne aşezăm în jurul meselor şi ne îmbrăţişăm sufletele cu iubire!
Irina Lazar este proprietarul și chef Bistro 222, cartierul Maurer din Târgu Mureș – www.bistro222.ro