Dictatura ar fi un sistem politic bun, consideră 36% dintre români, arată un studiu realizat de GlobSec, un think tank internaţional fondat de Uniunea Europeană. Cei mai mulţi sunt tineri, 41%, născuţi între anii 1990-2006, deci oameni care nu au experimentat regimul comunist.
În acelaşi timp, 25% dintre persoanele cu vârste de peste 55 de ani, care au trăit în perioada comunistă, ar fi de acord ca România să revină la un sistem politic de tip totalitar.
Rezultate similare în ce-i priveşte pe tineri au reieşit şi dintr-un alt studiu realizat la începutul acestui an de Fundaţia Friedrich Ebert. Un sfert dintre tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 29 de ani consideră că dictatura poate fi o formă de guvernare mai bună decât democraţia.
O treime ar renunţa la anumite libertăţi civile pentru a avea un trai mai bun, iar 40% pentru o viaţă mai sigură. În fine, 41% consideră că României i-ar trebui „un lider puternic, care nu îşi bate capul cu Parlamentul şi cu alegerile”.
După 35 de ani de democraţie, comunismul are o imagine romanţată
An de an, în luna decembrie, presa abundă de ştiri despre Revoluţie, comunism, subiect de mare interes, mai ales pe fondul controverselor stârnite de alegeri, a protestelor ce s-au organizat în ultima perioadă şi a anulării primului tur de la prezidenţiale. Subiectul Revoluţiei este bine cunoscut, mai ales printre cei care au trăit-o, dar noi am fost curioşi să aflăm părerea celor care s-au născut după 1989, în special a tinerilor ce se află în acest moment pe băncile şcolilor şi a facultăţilor din ţara noastră. Chiar dacă nu au trăit niciodată într-un regim totalitar, studiile arată că mulţi consideră că dictatura ar fi un sistem politic bun pentru ţara noastră.
Viziunea lor nu trebuie să ne surprindă atunci când o punem în perspectivă. Dacă stăm bine să ne gândim, pentru cei născuţi în anii 1970-1980, Al Doilea Război Mondial, reprezenta un eveniment care părea că a avut loc în alt secol, deşi trecuseră doar 35-40 de ani de la finalizarea lui. Percepţia timpului este o chestiune relativă, iar la 18-20 de ani, o perioadă de timp care depăşeşte durata propriei vieţi este departe de tine şi de preocupările tale. Atunci când nu ai experienţa directă a unui fenomen, părerea pe care ţi-o formezi despre el este profund influenţată de părerile celor din jur, de opiniile generale exprimate în literatura de specialitate sau în sursele de informare pe care le foloseşti.
Tinerii şi adolescenţii de astăzi au propriile canale de comunicare, grupuri on-line prin intermediul cărora păstrează legătura, care sunt greu accesibile, spre deloc pentru adulţi.
Am apelat în vederea realizării acestui material la cel mai tânăr colaborator al ziarului nostru, Mihai Furnea, 18 ani, elev în clasa a XII-a. L-am rugat să prezinte prietenilor, colegilor, cunoştinţelor sale, datele studiilor prezentate anterior şi să afle de la ei dacă revoluţia din ’89 reprezintă un interes pentru ei, dacă au fost curioşi să afle mai multe de la părinţi sau din alte surse, dacă consideră că un regim totalitar ar fi benefic pentru ţara noastră şi de ce cred că un procent mare dintre tineri consideră acest lucru.
„Am avut mai multe discuţii cu ai mei despre treaba asta și într-adevăr, este şi va rămâne mereu o dramă prin care ţara a trecut cu greu şi cu multe sacrificii pentru a ajunge în punctul în care suntem acum. S-a trăit cu frică, cu cenzură atât la nivel politic, cât şi la nivelul cetăţenilor. Nu aş susţine niciodată întoarcerea la un regim totalitar, şi consider că generaţiile noi nu conştientizează adevărata dramă pe care au trăit-o ai noştri, văzând fenomenul acesta cu o nuanţă romanţată, ceea ce este total deplasat. Nu ar fi corect faţă de oamenii care au luptat şi au dus vieţi asuprite de frica «canalului» şi a altor pedepse la care au putut fi supuşi pentru chiar şi simplul fapt că au studii superioare. Trăim într-o lume, o ţară care se poate bucura de libertate şi aşa ar trebui să rămână, iar progresul să aibă loc într-un cadru democratic, nu să regresăm la ceea ce ne-a dezbinat ca popor şi ne-a separat de lume”, spune Maria, o studentă de 22 de ani.
Influenţa opiniei adulţilor din jur reiese şi din următorul răspuns, dat de un elev de 17 ani. „Da, sunt foarte interesat de complexitatea acestui subiect. Am vorbit cu părinţii despre Revoluţie, au zis că ceauşescu măcar un an mai trebuia să trăiască, deoarece a murit fix când a terminat de plătit datoriile. 41% din tinerii de 18-34 de ani ar dori să se întoarcă la regim totalitar din cauza nostalgiei moştenite de la părinţi ori din cauza dezinformării publice prezente peste tot”, ne împărtăşeşte Iulian.
Frustrarea haosului economic
„Faptul că 41% dintre tinerii între 18 şi 34 de ani ar dori să se întoarcă la un regim totalitar poate fi explicat prin frustrarea generalizată faţă de haosul economic şi social din democraţia actuală. Mulţi dintre aceşti tineri nu au trăit în comunism, dar sunt influenţaţi de poveştile părinţilor sau bunicilor, care menţionează adesea stabilitatea economică, siguranţa locului de muncă şi accesul gratuit la educaţie şi sănătate. Totodată, inegalităţile sociale şi lipsa unei direcţii clare în politica actuală pot alimenta dorinţa de a avea un lider puternic şi un stat centralizat, deşi consider că tinerii nu au de unde cunoaşte suferinţa pe care au trăit-o părinţii noştri”, spune Ionuţ, în vârstă de 17 ani.
Paradoxal, tinerii sunt de părere că actuala clasă politică le limitează oportunităţile, se simt ignoraţi şi trădaţi şi tocmai acest fapt i-ar determina să opteze către un sistem totalitar.
„Da, revoluţia din ’89 este un moment decisiv în istoria României, ale cărei repercusiuni ne urmăresc până în ziua de azi. Am studiat Revoluţia atât prin mijloace convenţionale (cărţi, internet, documentare), cât şi prin mijloace mai directe (vorbind cu persoane ce au trăit acea perioadă). Da, mi-am întrebat părinţii. În contextul European şi mondial din ziua de azi, un regim totalitar nu ar putea fi benefic pentru România, deoarece ar fi un factor economic si politic destabilizator. Motivul pentru care mare parte din tineri îşi doresc un regim totalitar, cred că este din cauza multelor nemulţumiri politice si sociale. Se simt trădaţi şi abandonaţi de o clasă politică ce pare să îi ignore şi să le limiteze tot mai mult oportunităţile prin deciziile lor. Istoric este dovedit că vremurile grele duc oamenii spre a accepta soluţii radicale la problemele lor.” spune George, în vârstă de 25 de ani.
Şi totuşi…regimul comunist stârneşte şi curiozitate şi adepţi
„Da, Revoluţia din ’89 reprezintă un interes major pentru mine, mai ales pentru că a marcat o schimbare fundamentală în societatea românească. Cu toate acestea, sunt curios să înţeleg mai bine cum de un regim care a adus anumite beneficii a dat-o atât de tare în bară”, spune Mădălina, o elevă de 18 ani.
Unii tineri duc această curiozitate şi mai departe. „Sunt curios să înţeleg mai bine cum de un regim care a adus alfabetizare, industrializare şi o anumită egalitate socială a fost contestat atât de vehement. Da, am discutat cu părinţii mei, care au trăit acea perioadă, şi, din relatările lor, reiese că regimul comunist avea multe aspecte pozitive, cum ar fi stabilitatea economică, locurile de muncă garantate şi accesul gratuit la educaţie şi sănătate. Un regim totalitar poate părea atractiv pentru unii din cauza disciplinei şi a direcţiei clare pe care o oferă unei societăţi. Dacă ne uităm la regimul comunist, acesta a avut succes în multe domenii, cum ar fi construirea unei economii naţionale solide, reducerea inegalităţilor şi promovarea unui nivel mai mare de coeziune socială. Mulţi tineri resimt nesiguranţa locurilor de muncă, inegalităţile sociale, corupţia şi lipsa de perspectivă”, spune Vlad, 18 ani, un elev care îşi doreşte chiar crearea unui cerc de tineri care simpatizează fostul regim.
Andrei, 19 ani, merge chiar mai departe decât colegul său şi ne spune că într-un moment de criză, un regim totalitar este un factor de stabilitate.
„Un regim totalitar nu poate fi benefic în totalitate, în anumite contexte, în situaţie de criză, regimul totalitar stabilizează statul. Comunismul nu este nici alb nici negru, el fiind un termen viu, fiind diferit din ţară în ţară.”
Aceeaşi idee a stabilităţii reiese şi din declaraţia dată de Ilie, student, 20 de ani.
„Revoluţia din 1989 reprezintă un moment istoric de cotitură pentru România, o tranziţie care a dus la pierderea unui sistem ce asigura stabilitate economică, socială şi identitară pentru cetăţeni. Într-un regim comunist, România avea o economie centralizată, cu un grad mai mic de dependenţă externă, iar accesul la locuinţe, educaţie şi locuri de muncă era garantat pentru toată populaţia. Deşi metodele de guvernare erau uneori autoritare, ele aveau ca scop menţinerea ordinii şi a unui nivel de egalitate socială, scopurile fiind justificate.”
Comunismul modern, să se păstreze ce era bun
„Am studiat evenimentele din 1989 şi am încercat să înţeleg motivele din spatele lor. Din perspectiva pro-comunistă, este regretabil că Revoluţia a fost influenţată de interese externe care au accelerat destrămarea unei ordini naţionale care, de bine de rău, oferea siguranţă pentru cetăţeanul obişnuit. În cadrul regimului comunist, statul avea un rol protector, iar mulţi dintre cei care au trăit acea perioadă îşi amintesc cu nostalgie beneficiile asigurate de sistem”, ne spune Dragoş, 19 ani.
Acesta şi-ar dori un comunism modern, în care ceea ce era bun să fie păstrat, iar excesele autoritare să fie eliminate.
„Un regim totalitar ar putea fi benefic pentru România doar dacă ar reuşi să păstreze aspectele pozitive ale comunismului – cum ar fi egalitatea socială şi accesul la resurse – fără excesele autoritare care au caracterizat trecutul. Ordinea socială strictă, direcţia economică bine definită şi un sentiment de apartenenţă naţională sunt aspecte care lipsesc astăzi şi care ar putea face un astfel de regim atractiv. Observ că această dezbatere despre regimurile politice reflectă o dezamăgire profundă faţă de promisiunile democraţiei post-revoluţionare, care, în ochii multora, nu au fost îndeplinite. Din perspectiva pro-comunistă, întoarcerea la un sistem mai centralizat ar putea fi privită ca o oportunitate de a redobândi controlul asupra resurselor şi a destinului naţional”, ne-a mai spus acesta.
Concluzii la ceas aniversar
„Contextul actual confirmă faptul că avem nevoie ca elevii noştri să cunoască şi să înţeleagă evenimentele care au determinat şi marchează, încă, prezentul. Avem obligaţia de a combate ignoranţa şi manipularea bazată pe istorie. O cunoaştere inadecvată sau chiar lipsa cunoaşterii faptelor istorice din perioada regimului comunist lasă loc unor distorsiuni care pot influenţa inclusiv comportamentul electoral. Începând de astăzi, disciplina «Istoria comunismului din România» completează efortul educaţional de a oferi tinerilor o înţelegere profundă a trecutului recent al ţării noastre. Este o lecţie despre fragilitatea libertăţii şi despre cum, prin indiferenţă sau complicitate, răul poate deveni banal, aşa cum ne-a avertizat Hannah Arendt. Creşterea extremismului, a intoleranţei şi a tendinţelor autoritare ne arată cât de importantă este educaţia istorică în formarea unor cetăţeni conştienţi şi responsabili. Să nu uităm niciodată: istoria nu este doar despre trecut, ci despre noi toţi, aici şi acum. Tinerii noştri merită o educaţie care să îi înveţe să preţuiască libertatea, să apere democraţia şi să construiască o societate în care, în mod ideal, răul să nu mai aibă loc”, declara Ministrul Educaţiei, Ligia Deca, pe 16 decembrie atunci când anunţa introducerea unei noi materii în programa şcolară.
Abia la 35 de ani de la căderea regimului comunist şi doar în contextul politic generat anul acesta, guvernanţii au considerat necesară introducerea unei astfel de materii în programa şcolară. Dacă facem un exerciţiu de sinceritate, pentru mulţi dintre cei care au preluat puterea după evenimentele din Decembrie 1989, atât comunismul, cât şi democraţia care a urmat, a fost o adevărată mană cerească. În acest context, nu trebuie să ne mire atitudinea şi opiniile tinerilor care sunt dezamăgiţi şi frustraţi. Nu ştiu dacă introducerea unei astfel de materii va reuşi să schimbe ceva, depinde probabil de cine şi cum o va preda. Ceea ce rezultă, însă, foarte clar din răspunsurile pe care noi le-am primit pentru realizarea acestui material este că opiniile sunt clar împărţite, ele fiind puternic influenţate de modul în care cei mai în vârstă privesc fostul regim.
Scopul materialului nostru nu este de a da o sentinţă sau de a emite o judecată asupra acelui regim care a fost pentru unii mumă, pentru alţii ciumă, ci de a evidenţia că suntem încă departe de a ne debarasa de urmele adânci pe care acesta l-a lăsat în mentalul colectiv, fie ele pozitive sau negative.
Poate, peste alţi 35 de ani, lucrurile vor fi mai clare, apele subconştientului se vor fi limpezit, iar noi, ca popor şi ca indivizi vom fi învăţat să ne acceptăm trecutul, cu bune şi cu rele, dar fără a mai nutri dorinţa de a-l retrăi.
Sanda Viţelar
Mihai Furnea
Foto: Imagini de la Târgu Mureş, decembrie 1989
Pozele cu scutieri: Colecţia jurnalistului Vajda György
Restul fotografiilor au fost realizate de Vajda György