Despre gratitudine, cu moşi şi Moşi
Istoria ultimelor trei decenii ne-a pus în faţa unui sistem bazat pe consumerism, diversitate şi artificial. „Magie” e cuvântul de ordine şi reprezintă modul artificial in care incercăm să mascăm fericirea sau lipsa ei.
Aşa se face că mai nou putem avea sărbători oricând, cu condiţia ca un organizator să creeze spiritul artificial al sărbătorii printr-un târg sau festival de profil. Or, dacă poţi trăi în spiritul artificial al sărbătorii, ce sentiment mai poţi avea în zilele marcate de calendar? Unde mai este emoţia aşteptării? Cum să rupi rutina, cum să urci spre bucurie, când, practic, poţi crea atmosfera sărbătorii oricând. Bineînţeles, un sentiment iluzoriu…
Şi nu ştiu de ce ar trebui mereu să copiem pe alţii, cu care nu avem multe tradiţii în comun! Un miliard de luminiţe aprinse… Dumnezeule, ce magie! Dar în suflet câte lumânări ard şi luminează?
Câtă lumină ai făcut în întunericul de acolo? Cât teatru ai jucat sa fii pe plac societăţii şi celor ce îţi par apropiaţi?
Vine Moşul, o dată, de două ori, de nouă ori…Ce a schimbat în bine în sufletul tău? Poate a rotunjit veniturile comerciantului, dar în sufletul tău a rămas tot sărăcie.. se naşte Iisus, fără târguri luminoase şi produse străine de tradiţiile noastre, se naşte în aceeaşi condiţie a sărăciei… ne tot oferă exemplul renaşterii în suflet, dar cine să mai vadă aspectele acestea desuete…
N-ai fost la târg, nu ai trăit bucuria luminiţelor, tot degeaba! Colindele bătrâneşti cu rol ritualic sunt depăşite, nu au un „sound” care să prindă la public..
Denumim colinde orice lălăială despre întoarcerea acasă în familie… cântăm, colindăm şi ne bucurăm, că vine Anul Nou. Dar oare asta nu ar trebui sa ne pună pe gânduri despre cât de repede ne trece viaţa?
Apropo, sper ca aţi făcut rezervări pentru noaptea dintre ani. Tradiţia spune ca e bine sa fii dus … de acasă…
Mihai Teodor Naşca