Adrian Armand Giurgea
Zilele acestea întreaga comunitate mureșeană ar fi trebuit să fie în sărbătoare.
Să folosesc o terminologie plăcută unora, atât intelectualii cât și clasa muncitoare din urbe și din întreg județul ar fi trebuit să manifeste bucurie, mândrie și, mai ales, speranță.
Însă pentru unii nu e timp. Iar pentru alții nu e sens… Sau nu face sens? Oricum, limba română nu se mai supără pe noi, doar noi ne supărăm adesea fără a înțelege nici ceea ce au vrut să spună unii, nici ceea ce au spus alții. Asta este însă altă discuție.
Așadar, revenind, comunitatea mureșeană ar fi avut un motiv temeinic de bucurie. Și nu avea legătură nici cu cătușele de pe mâinile primarului de Târgu Mureș puse de procurori și date jos de instanță, dar nici cu sarcinile ce i-au fost delegate, de același primar încătușat la plângerea unui alt fost viceprimar, viceprimarului impus de PSD pentru voturile aduse de fostul peremisto-pedeslisto-penelisto-aldisto-proromânist și acum pesedist din CL Târgu Mureș. Însă cele două teme au ținut capul de afiș, deși nu sunt definitorii pentru comunitatea noastră. Sau sunt? E greu de înțeles de ce motivele reale de bucurie și speranță pălesc în fața circului și a măscărilor de orice fel. Chiar și în situația în care aproape totul e pervertit și atins de aripa murdară a politrucilor parveniți. Totuși, instituțiile trebuie să rămână credibile și dătătoare de speranță. Iar când ai, acasă la tine, un model, trebuie să te bucuri, să te pui la temelia lui și să îl susții. Nu pentru foloase personale, nu pentru azi, ci pentru viitor. Căci o comunitate nu e doar despre azi, ci mai ales despre mâine. Iar comunitatea mureșeană are un astfel de model, crescut cu migală și ajuns astăzi fanion al orașului și județului.
Da, vorbesc de UMFST „George Emil Palade”, universitatea ale cărei zile sunt în plină desfășurare și care ar fi trebuit să creeze o așa emulație în urbe și în județ încât să se audă până la București, Budapesta sau Hamburg. Și nu din partea studenților și a profesorilor. Ci din partea comunității care să se bucure că, iată, se poate! Însă și în acest an par a se bucura doar cei implicați direct. Deși implicați la fel de tare ar trebui să fie și oamenii simpli, și intelectualii, și sindicaliștii, și cei sănătoși, precum și cei bolnavi, și autoritățile, dar și privații. Căci UMFST nu e doar un nume. Nu e doar despre banii care vin în oraș și în județ. Nu e nici măcar despre profesorii care predau aici! UMFST este despre viitorul acestei comunități și despre puterea acesteia de a se ridica deasupra vremurilor, de a privi în perspectivă și a da valoare omului. Și orașului. Pentru că UMFST pare, în momentul de față, singurul proiect cu adevărat sustenabil în oraș și în județ. Un proiect al inteligenței și al intelighenției. Un proiect care, deși nu pare, este cel mai spectaculos proiect local ul ultimilor 35 de ani. Un proiect dus mai departe, dezvoltat în UMF, în ciuda tuturor vicisitudinilor vremii, în ciuda politrucilor și a aproximativilor, asta deși există sau au existat și aici astfel de exemplare care, de-a lungul vremii au încercat să facă tot posibilul pentru ca Universitatea să rămână una mică. Nu le-a ieșit. Iar astăzi vedem cum principalul pilon de dezvoltare este chiar UMFST. E greu de crezut și, poate, e greu de înțeles pentru unii cum s-a putut. Însă este exemplul clar că pentru a dezvolta un proiect e nevoie de o echipă, iar echipa are nevoie de un lider vizionar, care să dorească să lase ceva în urma sa. Pentru că altfel toate investițiile făcute, spre exemplu, în zona centrală a orașului, ar fi putut fi transformate în venituri care să umple conturile profesorilor și nimic mai mult. Și, probabil, nu ar fi știut nimeni, nu s-ar fi supărat nimeni… Însă proiectul și echipa aceasta despre care scriu, sunt pentru Târgu Mureș. Și pentru Mureș. Așa cum UMFST este a comunității și pentru comunitate. Chiar dacă aceasta din urmă nu se manifestă în consecință. Sunt sigur însă că va veni și ziua aceea. Iar atunci Târgu Mureș își va fi găsit calea și menirea. Va salva comunitatea sau va fi salvat de comunitate. Pentru că UMFST nu are cum să plece de aici așa cum îmi vine greu să cred că România va mai pleca vreodată din Europa.