Când vorbim despre Moş Crăciun vorbim despre speranţă şi vise împlinite. Aşteptarea sosirii sale este o perioadă plină de intensitate, anticipare şi entuziasm, e nerăbdare şi freamătul picioruşelor neastâmpărate care fug, dute-vino, în camera mare să verifice dacă e ceva sub brad şi, nu ştiu, parcă renii se mişcă tot mai încet, nu-i aşa?! Când vorbim despre Moş Crăciun vorbim şi despre fosta jurnalistă Natalia Lazăr, care vine înaintea mureşenilor cu o nouă ediţie a proiectului ei de suflet „Dragă, Moş Crăciun”. Este o magie prin care voluntarii Moşului vor aduce hăinuţe, jucării, dulciuri şi voie bună şi vor înveseli chipurile îngeraşilor zglobii, după cum am aflat într-un scurt interviu.
–Natalia, pentru început să ne spui câteva cuvinte despre tine, ce faci acum?
-Despre mine ştiţi deja multe lucruri. Nu toate, dar suficient cât să vă faceţi o idee despre felul de om care sunt. Îmi place să cred că am crescut frumos, în linişte şi cu valori bine aşezate la baza a tot ceea ce însemn, în primul rând de bunicile mele şi de părinţi. Ştiţi deja că am fost jurnalist aproape 10 ani, iar această meserie mi-a deschis uşi, pentru ca mai apoi să reuşesc să deschid inimi. De aproape 3 ani sunt educatoare la Grădiniţa cu Program Prelungint „AMA Learning Center”, un loc cald, cu adulţi şi copilaşi care mi-au devenit familie. Am avut mereu oameni extraordinari aproape. De la ei am învăţat să primesc şi apoi să dau. Am învăţat că nu trebuie să faci ceva bun pentru a aştepta ceva în schimb. Dacă faci asta, nu se mai numeşte bunătate, ci împrumut.
-Povesteşte-mi despre campania „Dragă, Moş Crăciun”.
-Campania „Dragă, Moş Crăciun”… a existat timp de 7 ani, dar sub alte denumiri şi structurată diferit. De 4 ani încoace am reuşit, alături de colegul meu, Paul Beica, şi alţi prieteni, să o transformăm într-o tradiţie. Primim scrisori de la copilaşi bolnavi, săraci şi absolut minunaţi, care cred în Dumnezeu, în Moş Crăciun şi în semenii lor. După ce aceste scrisori ajung în mâinile mele, le împart oamenilor care fac întotdeauna miracolul posibil. Al patrulea an în care, împreună cu voi, Crăciunul e mai frumos!
-Unde vor merge cadourile?
-Campania din acest an duce zâmbetul, prin pachete, din salon în salon, acolo unde cei mai curajoşi copii duc lupte grele cu o boală absolut oribilă, şi oricare ar fi deznodământul, ei înving întotdeauna. Asta pentru că văd lucrurile mai frumos decât le vedem noi, şi încă cred în minuni. Vă rog din suflet să deschideţi scrisorile cu mâinile curate, cu inima bună şi un zâmbet sincer, iar în pachete să puneţi câte o bucată de RAI. Voi credeţi în RAI?
Darurile vor ajunge la Clinica de pediatrie, acolo unde mulţi copii îşi petrec sărbătorile de iarnă alături de perfuzii menite să îi facă bine, acolo unde paturile de spital le sunt case, acolo unde rugăciunile se aud mai tare decât în biserici. Multe dintre scrisori vor veni şi din partea copiilor proveniţi din medii defavorizate, copii cu boli neuropsihiatrice şi familii din alte judeţe, care ne-au scris deja. De îndată ce le avem, vor ajunge în mâinile şi sufletele voastre!
Cadourile vor fi aduse, la Grădiniţa cu Program Prelungit „AMA Learning Center”, strada Călăraşilor nr. 80, din Târgu Mureş, începând cu data de 2 decembrie şi până în data de 18 decembrie, de luni până vineri, între orele 8.00 şi 16.00.
-Cum a început Campania „Dragă, Moş Crăciun”? Ce te-a motivat să o demarezi?
-Motivaţia? Venim pe lume cu un scop. Cât suntem aici, pe Pământ, e datoria noastră să ajutăm, să oferim iubire… Bucuria copiilor, şi nu numai, e motorul care face ca această campanie să meargă înainte.
-Ce poveste, citită în atâtea scrisori, te-a marcat cel mai mult?
-Copilaşii cer tot felul de lucruri. Dorinţele lor sunt ale noastre, de când eram mici: dulciuri, cărţi, jucării… Unele scrisori, însă, sunt extrem de triste. Ele vin cu o greutate mare, atât de mare încât atunci când le ţin în palme am senzaţia că se prăbuşesc la pământ. Am eu onoarea aceasta de a vedea în sufletul celor care, cu toate că sunt nişte oameni mici, ajung cei mai mari prin felul în care îşi duc bolile.
Atât de multe scrisori m-au zguduit… Cele în care, copiii cer sănătate sau nu mai cer nimic, doar îi scriu Moşului.
Şi cât doare…
Anul acesta am o scrisoare atât de drăguţă, care m-a făcut să zâmbesc până am plâns: „Dragă, Moş Crăciun, îmi doresc tare mult o păpuşă şi o rochiţă roşie.” Simţiţi, cumva, Crăciunul? Vă întoarce cu ani în urmă? Pe mine m-a umplut de dragoste.
-Cum reacţionează copiii când însuşi Moş Crăciun le duce cadoul?
-Copiii se bucură fără cuvinte atunci când îl văd pe Moş Crăciun. Totul în jurul lor e exact aşa cum trebuie să fie de sărbători. Toată bucuria asta este despre naşterea Mântuitorului, despre minunea care a venit pe lume să ne salveze. Aceşti copii îl au în ei, fiecare, pe Iisus. De aceea, de mult, nu îl mai caut în biserici.
–Câte ajutoare are Moş Crăciun pentru a împlini cu succes campania?
-Ajutoare sunt multe, foarte multe. Oamenii aceştia, habar nu au cât de mult îi respect şi îi preţuiesc… Sunt cei care fac posibilă această campanie.
–Deci, merită să meargă mai departe această magie.
-Dacă tot ce am spus până acum nu v-a convins de ce această campanie trebuie menţinută, nu ştiu ce alte cuvinte ar putea.
–Dar tu, cea care faci ca minunile să se întâmple, tu ce-ţi doreşti de la Moş?
-Ce-mi doresc eu de la Moş? Să ştii că, după mulţi ani, întrebarea asta mi-a fost pusă, acum câteva zile şi îţi răspund şi ţie. Eu am primit atât de mult, încât nu ştiu unde o să încapă. Sunt lucruri care nu se cumpără şi nu se împachetează. Noi, adulţii, nu cred că mai vrem atât de mult să desfacem o cutie plină cu chestii materiale. Avem atâta nevoie de noi, de alţi oameni, de iubire, de linişte. Asta am primit eu. Şi ce mai vreau? Sunt riduri. Sper să aveţi cu toţii un Crăciun de poveste, să înţelegeţi despre ce este cu adevărat această sărbătoare şi să nu uitaţi să preţuiţi fiecare om bun din vieţile voastre. Nu ne ies în cale mereu. Eu am avut norocul să îi întâlnesc. Şi să îmi rămână…
Amalia Vasilescu