Oameni buni:
Nu mai putem. E adevărat.
Sistemul e putred, ţara e furată, politicienii sunt hoţi.
Dar nu ne cereţi să dăm foc la tot.
Văd cum creşte ura. O simt. E justificată.
O simt şi eu când văd cum ne-au batjocorit ţara.
Dar ura oarbă va lovi şi în nevinovaţi.
Va lovi în tot ce-am construit, în tot ce mai merge.
Va lovi şi-n tine. Şi-n mine. Şi-n copiii noştri.
Să nu ne păcălim:
Nu ruşii sunt cel mai mare pericol acum.
Pericolul e în noi – în furia care clocoteşte,
În setea de răzbunare care ne întunecă minţile.
Treziţi-vă!
Da, clasa politică trebuie să plătească.
Dar nu cu preţul de a ne arunca ţara în haos.
Nu cu preţul de a transforma victimele în călăi.
Nu cu preţul de a ne pierde şi ultima fărâmă de speranţă.
Înţelegeţi:
Când dai cu barda, loveşti şi în vinovat şi în nevinovat.
Când strigi „Jos tot!”, cade şi răul şi binele.
Când arunci cu foc, arzi şi ce trebuie salvat.
De câte ori am luat-o de la zero, am construit şi mai prost.
Acţionaţi!
Fiţi chirurgi, nu măcelari.
Fiţi judecători, nu călăi.
Fiţi constructori, nu demolatori.
România nu e maşina lor de furat dar nici un mijloc de călătorit în trecut nu trebuie să fie.
E casa noastră. E viitorul copiilor noştri.
E ultimul lucru care ne-a mai rămas.
Nu o distrugeţi încercând să o salvaţi!
Schimbarea vine.
Dar să nu lăsăm furia să ne facă mai rău şi mai răi decât cei care ne-au adus aici.
Nu ştim câtă vreme de pace ne va mai fi îngăduită, dar să nu ne-o scurtăm singuri.
Am supravieţuit dictatorilor şi demagogilor. Doar nu credeţi că Lasconi e cea de care trebuie să ne fie frică.
Fraţilor, la service, nu la dezmembrări!
Cosmin Pop