Primul Război Mondial a contribuit la schimbarea mentalităţilor tuturor despre femei. Acestea s-au simţit îndreptăţite să refuze o societate dominată de bărbaţi şi să ceară drepturi de la care fuseseră excluse sute de ani, cel mai important fiind dreptul de vot.
În Transilvania, Basarabia şi Bucovina femeile aveau o cerinţă şi un motiv de luptă în plus: unirea cu România. S-au creat numeroase uniuni ale femeilor (mai ales în Transilvania) care militau pentru solidaritate naţională şi unionism.
Femeile au fost prezente în toate momentele importante ale unirii. Le putem zări în fotografiile epocii în mulţime, sau îmbrăcate în costume populare înainte de a pleca spre Marea Adunare de la Alba Iulia.
Conf. univ. Georgeta Fodor de la UMFST Târgu Mureş a publicat în 2019 un studiu intitular „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!”: MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ DE LA ALBA IULIA – PERSPECTIVE DE GEN. Potrivit autoarei, în Procesul verbal al Marii Adunări Naţionale sunt consemnaţi 1228 de delegaţi, din care 5% sunt femei.
Acestea au fost implicate încă din perioada de pregătire a Marii Adunări, organizându-se prib Uniunile de femei.
„Apelul a fost unul general şi receptarea sa una de masă. În principal, vocile româncelor s-au auzit prin intermediul reprezentantelor Reuniunilor de femei. Acestea au dat curs apelului cuprinse fără îndoială de un entuziasm fără precedent. De pildă, româncele din Sibiu „s-au strâns într’un număr neobişnuit de mare…cam 500 de femei din toate păturile societăţii noastre româneşti”, ca urmare a convocării făcute de către Reuniunea femeilor române, din iniţiativa Emiliei Dr. Ioan Raţiu, întâlnirea a avut loc în 12 noiembrie 1918 în sala festivă a Şcolii de fete. Discursurile reprezentantelor Reuniunii, precum Catinca Bârseanu sau Eleonora Lemény-Rozvány, sunt dovada clară a entuziasmului cu care româncele au reacţionat la apel, dar şi a sentimentelor cu care se vor îndrepta spre Alba-Iulia. Momentul a fost însă folosit şi pentru a evalua, accentua şi asuma în continuare implicarea lor în realizarea şi împlinirea acestui ideal.
Astfel, Doamna (Catinca) Bârseanu…declară că „femeia română, fiind părtaşa suferinţelor şi luptelor din trecut, doreşte şi cere partea sa de muncă şi de bucurie şi din viitorul ce ni se zugrăveşte în colori…strălucite”, se arată în studiul publicat.
Tot atunci s-a trasmis un apel către toate femeile din teritoriile ocupate de români.
„Apelul, citit de către Eugenia Tordăşianu, poartă puternic amprenta dezbaterilor de peste mai bine de o jumătate de secol, care au contribuit la conturarea stereotipului feminin: femeile îşi au locul (pre)stabilit în cadrul naţional. Totdată, apelul a fost modelat după cel general adresat naţiunii de către Consiliul Naţional Român Central:
În trecutul furtunos al neamului nostru, femeia alături de bărbat, şi-a luat cu credinţă neclintită şi cu adevărat eroism partea sa din mulţimea durerilor şi din puţinele bucurii, ce ni le-a transmis ursita…La muncă dragi surori! Locul nostru mai mult ca ori când este lângă bărbaţii şi copiii noştri. Să fim îngerul blândeţii şi al iubirii, care le potoleşte mânia, trezind în ei dragostea de frate şi respectul pentru bunul aproapelui.
La muncă surori… Acum să începem şi noi război împotriva volniciilor şi pentru pacea curată dintre neamuri”, mai arată documentul citat.
Nu mai puţin de 38 de Reuniuni de femei şi-au trimis reprezentantele
„Referitor la participarea femeilor sursele principale rămân credenţionalele, documentele care cuprind numele delegaţilor oficiali. Responsabilitatea delegaţilor urma să fie aceea de a contribui «cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc». Conform datelor extrase din aceste credenţionale avem aşadar un număr de 38 de Reuniuni de femei care şi-au trimis reprezentanţi la Alba Iulia la care mai adăugăm şi reprezentanţii, de ambele sexe, care au făcut parte din delegaţia unor instituţii de învăţământ, cum este cazul Liviei Coroianu, care a reprezentat Preparandia diecezană greco-catolică de fete din Gherla sau Camil Selăgian, directorul şcolii civile greco-catolice de fete din Beiuş etc. De asemenea, femei s-au regăsit şi în delegaţiile trimise de către Reuniunea de înmormântare din Miceşti, în persoana Anei Totoian precum şi din partea studentelor române în delegaţia universitarilor români din Budapesta”
Recunoaşterea participării femeilor vine şi prin alegerea unei reprezentante a femeilor în Marele Sfat Naţional. Astfel, Dr. Eleonora Lemény-Rozvány, delegată din partea Reuniunii femeilor din Sibiu va fi singura femeie din cei 200 de membri aleşi la Alba Iulia.
Sanda Viţelar