Eugen Ionescu şi totalitarismul
Născut la Slatina în 26 noiembrie 1909, Eugen Ionescu e unul dintre marii dramaturgi ai literaturii universale (Cântăreaţa cheală, Rinocerii, Ucigaş fără simbrie). Membru al Academiei franceze, din 1970. A fost un scriitor lucid şi profund democratic, care a sancţionat orice formă de totalitarism, de extremism sau de intoleranţă. Rinocerii e piesa ce dezvăluie modul în care fanatismul poate pune stăpânire pe indivizi, dezumanizând, desfigurând identităţi, confiscând conştiinţe.
„Rinocerii este fără dubii o piesă antinazistă, însă ea este de asemenea mai ales o piesă contra isteriilor colective şi epidemiilor care se ascund sub camuflajul raţionalităţii şi ideilor, dar care nu-s deloc nişte maladii colective mai puţin grave” (Eugen Ionescu, Note şi contra-note)
În anul 2005 am coordonat un număr al revistei Vatra intitulat „Posteritatea lui Eugen Ionescu”
Cioran şi Simone
Simone Boué, profesoară de engleză, a fost alături de Cioran timp de patru decenii, ilustrând modelul unui devotament discret, căci a trăit „în umbra lui Cioran, cu o discreţie, o modestie, un devotament admirabil.” (Neagu Djuvara)
Simone Boué a mărturisit, într-un interviu realizat de Marilena Rotaru:
În viaţa de zi cu zi, Cioran nu era deloc o fiinţă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Şi aş spune că nu-i scăpau bucuriile şi frumuseţea lumii. Dar nu scria decât atunci când era trist, în accesele lui de disperare, totdeauna noaptea.
Dispreţuia gloria. Nu accepta să apară la televizor şi pentru că nu voia să fie recunoscut pe stradă. Dacă era întrebat: „Sunteţi Cioran?”, răspundea „Nu!”. Mă tulbură să-mi amintesc, dar mai târziu, când era foarte bolnav şi avea deja pierderi de memorie, cineva l-a oprit pe stradă şi l-a întrebat dacă e Cioran. El a răspuns: „Am fost!”.
Wolfgang Kraus notează, în jurnalul lui, la data de 8 octombrie 1984: „Ieri, la orele 8, la Cioran şi Simone, imensă bucurie. El, ca întotdeauna, cu chipul puţin zbârcit, dar tânăr, rapid, precis în mişcări, vânjos, rustic, părul alb ridicat, căzându-i parţial pe frunte. Ochii mari, albaştri, îi strălucesc veseli, umorul lui te încălzeşte (…). Simone echilibrează totul, el emană mulţumirea unui om fericit. Cioran îi datorează infinit de multe”.
Revista „Vatra” pe care o conduc a dedicat lui Cioran numărul 7-8, 2004: „Cioran – cu documentele pe masă”.
Şi un film documentar foarte interesant despre Cioran: https://youtu.be/ivYAR-Hkgu4
Români care au schimbat lumea: Emil Cioran (@TVR1)
Prof. univ. dr. Iulian Boldea