În seara zilei de 28 noiembrie 2024, la Filarmonica târgumureșeană a avut loc un Concert Extraordinar premergător sărbătoririi Zilei Naționale a României, cu un program alcătuit din lucrări atractive, cu preponderență românești.

În prima parte a concertului am ascultat două pagini solistice interpretate pe noul pian Steinway de curând achiziționat de Filarmonică, în tălmăcirea lui Horia Maxim și anume, „Moment muzical” pentru pian și orchestră de Nicolae Kirculescu, lucrare cunoscută ca generic muzical al emisiunii Teleenciclopedia și Concertul nr. 1 în si bemol minor de P. I. Ceaikovski.

Compozițiile lui Kirculescu fac parte din categoria comediilor muzicale, a operetei, a operetei radiofonice pentru copii, a muzicii ușoare și de film, în general a pieselor instrumentale, orchestrale de divertisment, cu caracter liric, ori dansant.

În continuare am ascultat concertul de Ceaikovski, o operă monumentală, redutabilă ca dificultate tehnică, în care poezia din cantilene și tumultul sentimental al masivelor pasaje de virtuozitate au fost redate convingător de solist, acesta demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, valoarea școlii pianistice românești.

Partea a doua a serii a cuprins lucrarea „Izbuc”de Marțian Negrea, lucrare de inspirație folclorică ce face parte din Suita „Prin Munții Apuseni”, urmată de Suita „Mihai Viteazul” de Tiberiu Oláh. Trăgându-și seva din substratul arhaic al folclorului românesc și în special din cel transilvănean, suita reprezintă o ilustrare vie a figurii voievodului Mihai Viteazul. Este o lucrare originală, extrem de sugestivă ce evocă faptele sale de arme, uluitoarele și îndrăznețele realizări politice de scurtă durată, cu puternic impact în Europa acelor vremuri, dar și în conștiința poporului român. Se aud tulnice și tobe care anunță lupta, se desprind motive muzicale ce reliefează aura de noblețe și măreție a domnitorului la intrarea în Alba Iulia, ori se remarcă secvențe sonore ce descriu eleganța dansurilor de curte ale Europei apusene, dar cu miez melodic autohton.

Această minunată compoziție a fost dedicată uneia dintre peliculele de referință din cinematografia românească și anume, filmului „Mihai Viteazul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu inegalabilul Amza Pellea în rolul principal.

Autorul ei a compus numeroase alte coloane sonore cinematografice românești, ca cele pentru filmele „Răscoala”, „Luchian”, „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, „Trecătoarele iubiri”, „Osânda”, „Vlad Țepeș”, „Răutăciosul adolescent” și multe altele.

Născut în 1927, la Arpășel, în județul Bihor, Tiberiu Oláh va studia muzica la Oradea, apoi la Conservatorul clujean, ca ulterior, datorită excepționalelor calități muzicale să fie propus pentru o bursă de studii, inițial la Paris, nereușită din cauza conjuncturii politice, materializată apoi, la Moscova. Aici va lua contact cu marii corifei ai muzicii, Prokofiev, Stravinski și Șostakovici, creația sa fiind influențată de aceștia, dar și de Bartók, Enescu și contemporanii săi precum Messiaen, Boulez, Ligeti.

Întors în țară, va deveni profesor la Conservatorul bucureștean, urmând o perioadă de creație extrem de bogată, apreciată de critica de specialitate și răsplătită cu nenumărate premii în țară și străinătate. Lucrările sale sunt interpretate pe marile scene ale lumii, din Berlin, Bonn, Varșovia, New York, Londra, Paris, Praga, San Francisco, Köln și altele, creația sa cuprinzând peste 120 de opusuri din toate genurile muzicale: simfonic, vocal-simfonic, cameral, coral, muzică de scenă și film. Printre lucrările sale cu referințe maghiare se numără „Cantata pe două texte ceangăieşti vechi”, două muzici de scenă pentru Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, pentru „Tragedia omului” de Madách Imre şi „Troienele” de Euripide-Sartre etc.

În paralel a desfășurat o fructuoasă carieră pedagogică între anii 1954-2001, când a format o adevărată școală de compoziție cu discipoli de seamă în creația românească actuală.

Centrul Național de Cinematografie îi acordă Premiul de excelență pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc.

Se stinge din viață la 2 octombrie 2002, la Tg Mureș, după o grea suferință.

Dirijorul acestui frumos program a fost Radu Popa, dirijor la Filarmonica „Banatul” din Timișoara, a cărui carieră, experiență și măiestrie au dat valoare unui concert la care ar fi fost de dorit prezența unui public mai numeros.

Aprecieri deosebite se cuvin orchestrei, pentru interpretarea unui repertoriu cu o muzică demnă de importanța momentului !

Remarcabil gestul soției compozitorului care a oferit flori, la scenă deschisă, fiecărei doamne din orchestră!

P. S. Duminică, 1 Decembrie, la ora 21:00, se va difuza pe TVR Cultural concertul Orchestrei Filarmonicii târgumureșene la Musikverein din Viena, care a avut loc în 8 noiembrie a.c.

Carmen Mihăescu