„Doamne, fă din umilinţă pod de aur / pod înalt!”
Radu Gyr
Unde două binecuvântate de Dumnezeu judeţe, Mureş şi Bistriţa-Năsăud, îşi strâng mâinile, întru armonizarea liniei lor de graniţă, o cruce din marmură albă ne opreşte din drum. Simbolul întâlnirii geografiilor celor două judeţe rămânePopasul Izvorul. Este întregit, acum, de crucea albă din pădurea de fagipe care călătorul o descoperă mergând dinspre Reghin spre Teaca;reverberând o înfrigurată istorie.
S-a descoperit în arhiva fostei Securităţi o declaraţie a maiorului de miliţie Eugen Alimănescu dată fostului ministru de interne Teohari Georgescu. Din acest document aflăm că în anul 1950, 13 deţinuţi, luptători împotriva comunismului, au fost scoşi din penitenciarele unde erau încarceraţi, Gherla, Aiud, Sibiu, Piteşti, şi aduşi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj pentru cercetări, 7 în ziua de 2 aprilie 1950 şi 6 în 5 aprilie 1950. Sunt date ce pot fi verificate în Arhiva CNSAS, fond penal, dosar 000246, vol.15. Este, mai departe, înfiorătoare declaraţia lui Alimănescu: „Am împuşcato parte (5) la marginea oraşului Bistriţa în pădure. Ceilalţi 8 nu i-am mai împuşcat, ci i-am strangulat cu sfori în pădurea dintre Teaca şi Reghin la circa 6 Km de Teaca.”
Cei 13 au fost anchetaţi, torturaţi, condamnaţi la ani grei de închisoare, apoi scoşi din puşcării şi ucişi, deşi nu li s-a pronunţat condamnarea la moarte. Aveau vârste de 20, 30, 40 de ani. Nu s-au descoperit nici până azi osemintele lor. Le este scris numele pe crucea albă din pădurea de fagi, înveşnicindu-le numele: Angheluţă Mihai, Bedeleanu Ioan, Dalea Emil, Florinc Mihai, Maxim Alexandru, Mărgineanu Petru, Moldovan Simion, Niţescu Nicolae, Olteanu Emil, Picoş Florian, Pop Alexandra, RobuIoan, Vandor Victor.
Au avut (precum scria Petre Ţuţea despre Sfinţii închisorilor) forţa de coeziune a pietrei. Astfel, numele lor nu se destramă, dimpotrivă se unesc sfinţenia veşniciei.
Prof. dr. Valentin Marica
