În acest context publicistic trebuie menþionate câteva contribuþii eseistice recente, derivate din activitatea didactico-filosofică, domeniul comunicãrii, desfăşurată de dr. Eugeniu Nistor în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Ştiință şi Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureş. Este cazul volumelor: Introducerii în filosofia comunicãrii şi a relaþiilor publice, cu focalizare pe aspectele de crizã (2011), Elementele de retorică şi argumentare. Din antichitate la Şcoala din Bruxelles şi Grupul µ (2011), Filosofie şi comunicare. Studii şi cercetări (2012), Etică şi comunicare (2016), Stiluri de gândire şi comunicare. De la gândirea sofistă la gândirea critică şi laterală (2021).
În volumul Filosofie şi spiritualitate românească. Studii şi cercetări, plecând de la Zamolxis (ulterior zeificat), Eugeniu Nistor evidențiază dovezile de netăgăduit ale difuzării creştinismului, apoi manifestările umanismului (cu contribuþiile lui N. Olahus, care a avut conexiuni cu manifestãrile vest-europene ale curentului, învățații Şcolii Ardelene, cu contribuþiile lor în istorie, filosofie, filologie, morală, drept, pedagogie şi educaþie (inclusiv activitatea desfăşurată la Buda, centru al tipăriturilor est şi sud-est europene) etc, pe baza valorificării filosofiei lui Chr. Wolff, în cadrul istoric al „veacului națiunilor”. Tipăriturile şi întreaga activitate a acestor personalități, care au exploatat condiþiile create de reformismul austriac, variantă a modernizării central-europene, se desfăşoară în momentul istoric al marelui tumult de la 1784-1785, ale cărui cauze profunde şi consecinþe le-a relevat, în opinia publică europeană, fruntaşul francez Brissot. De asemenea, autorul dezvoltă în analiza sa direcþia de acțiune inițiată de marele episcop şi lider național I. Inocențiu Micu-Klein, în contextul derulării acțiunii Supplex-ului (ce continuă şi după anul 1791).
Un alt capitol esențial al cărții îl constituie contribuția macedo-românilor la acțiunea de emancipare a românilor din Transilvania şi Ungaria, obligați să pribegească din cauza otomanilor din Balcani; aceştia, aşezaþi în comunitãþile ortodoxe, devin ctitori de biserici, sprijinitori ai tipãririi cãrþilor de literaturã şi a celor religioase în limba română, iar unii şi-au trimis tinerii mai luminați la studii în marile universități europene (mai ales în secolul al XIX- lea). Dintre ei, mai cunoscuþi fiind: mitropolitul Andrei Şaguna, familia Mocioneştilor din Banat, militanți naționali, dar şi marele jurist, om de cultură şi sprijinitor al ortodoxismului Emanoil Gojdu (nota noastră). Acțiunea politico-națională, cu participarea Partidului Național Român din Transilvania se va îngemăna cu sprijinul discret, cultural şi diplomatic, al statului român extracarpatic, până la încheierea primei conflagrații mondiale.
Se includ, în metamorfozele spirituale ale modernitãþii contribuþiile lui Ioan Maiorescu (fostul Trifu), profesor la Şcoala Superioară de Literatură din Bucureşti, fondator al Societății Academice Române, activ în activitatea de instruire publică din Regat, dar şi autor al unui program al revoluþiei de la 1848, din Craiova (d-na A. Florescu), agent diplomatic la Budapesta şi Frankfurt pe Main, personalitate care se plasează alãturi de S. Bărnuțiu, Al. Papiu-Ilarian şi A.Treboniu Laurian (nota noastră). Fiul său, Titu Maiorescu („personalitate mesianică”, E. Nistor), este bine cunoscut pentru înființarea Societății culturale „Junimea”, a revistei „Convorbirilor literare”, pentru activitatea sa universitară şi politică. Acestea, ca şi capitolele privitoare la filosofii şi oamenii de cultură menționați pentru contemporaneitate, fac atractivă şi necesară lecturarea volumului dlui Eugeniu Nistor, din multe puncte de vedere.
Prof. dr. NICOLAE VICTOR FOLA