Recent, colegul Dan Tăpălagă picta un tablou devastator al ofertei de candidaţi la preşedinţia României la alegerile din toamna acestui an, în articolul Cel mai frumos dintre urâţi, de departe cea mai slabă de la căderea regimului comunist acum aproape 35 de ani.
În ultimele zile am văzut opiniile unor alegători care îşi exprimau dezgustul faţă de această situaţie şi îşi anunţau intenţia de a vota alb în primul tur al alegerilor prezidenţiale sau măcar de a lua în considerare această opţiune.
Replica standard a celor opuşi este: la ce foloseşte asta, voturile albe oricum nu se iau în considerare, e ca şi cum nu te-ai prezenta la vot. Este clar că aceste persoane nu înţeleg diferenţa între semnificaţia votului alb şi efectul său. Cel sau cea care se prezintă la vot îşi exercită un drept şi ia o atitudine politică, putem să-i spunem de protest, împotriva întregii clase politice. Cel sau cea care nu se prezintă la vot, din varii motive, nu îşi exercită dreptul constituţional şi de aceea atitudinea sa este total diferită faţă de cei care vin la urne şi votează alb. Uneori votul nul, de pildă selectarea a mai mult de un candidat, poate fi asimilat cu cel alb, dacă cel sau cea care-l depune în urnă o face în mod deliberat şi nu din eroare.
Votul nul a fost practicat dintotdeauna în democraţii. De pildă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din Franţa din 2022, în scrutinul în care au candidat Emmanuel Macron şi Marine Le Pen, au fost depuse în urne 2,2 milioane de voturi albe sau 6,5% din total. La turul al doilea al alegerilor legislative din 7 iulie 2024 au fost aproape 1,2 milioane de voturi albe sau peste 4% din cei care s-au prezentat la urne.
Rămânând la scrutinul legislativ din Franţa din 2024, trebuie notat că rezultatul a fost unul nedecis. Preşedintele Macron a făcut apel la un baraj împotriva candidaţilor partidului Reunirea Naţională (RN, dreapta populistă/extremă), ceea ce a determinat desistări reciproce între candidaţii Noului Front Popular (NFP, alianţa stângii) şi Ensemble (Împreună, confederaţia centristă pro-prezidenţială).
Deşi rezultatul a fost că RN s-a clasat pe locul 3 în termen de deputaţi, după două luni de consultări preşedintele Macron a desemnat un prim ministru, Michel Barnier, a cărui supravieţuire va depinde de … bunăvoinţa RN. Aşa se face că foarte mulţi alegători s-au dus la urne în turul doi şi au votat pentru candidatul(a) altui partid decât cel preferat pentru a face baraj RN, pentru ca în final acest partid să ajungă să deţină balanţa puterii. În Franţa există un dicton: „on ne choisit pas entre la peste et le choléra – nu alegi între ciumă şi holeră”. Aplicat în politică, aceasta înseamnă o justificare a votului alb, chiar dacă alegerea dintre candidaţi nu este chiar atât de dramatică.
În Europa, Ţările de Jos şi Spania contabilizează votul alb ca făcând parte din voturile exprimate pentru fiecare alegere şi este inclus în procentele utilizate pentru definirea pragurilor electorale, potrivit cotidianului Le Monde. Cu toate acestea, votul alb nu este luat în considerare în alegerile parlamentare la alocarea mandatelor.
Suedia recunoaşte votul alb în anumite alegeri şi referendumuri. Grecia, de asemenea, le ia în considerare, dar le realocă câştigătorului alegerilor. În Elveţia, votul alb este luat în considerare în primul tur pentru obţinerea majorităţii absolute, dar nu şi în al doilea tur.
În America de Sud, votul alb este contabilizat într-o mai mare măsură ca parte a voturilor exprimate. Acesta are chiar un efect invalidant în Columbia şi Peru.
În 2017, Mongolia a fost la un pas de a organiza noi alegeri după ce votul alb a atins 8%. O lege electorală mongolă din 2015 stipulează că, în cazul în care votul alb depăşeşte 10% şi niciunul dintre candidaţi nu obţine majoritatea absolută, trebuie organizate noi alegeri cu noi candidaţi. În alte state există opţiunea votului „niciunul dintre candidaţi”
Aşa încât opţiunea votului alb este perfect legitimă şi trebuie respectată. Cât despre efect, chiar dacă nu se contabilizează, gândiţi-vă care ar fi efectul politic al unui vot alb de 90% în alegerile prezidenţiale din România din noiembrie 2024? Cum ar afecta acest rezultat legitimitatea candidatului (candidatei) ales (e)?
P.S. Am votat alb în alegerile prezidenţiale din România din 20 mai 1990 din principiu. Aşa cum am scris în cotidianul România liberă înainte de acel vot, eram şi sunt împotriva alegerilor prezidenţiale prin vot direct. De când am plecat din România în 1991, nu am mai votat în alegerile din această ţară şi nu o voi face nici anul acesta.
Petru Clej
Reputatul jurnalist român Petru Clej trãieote în Londra şi este corespondent RFI România şi G4media