Astăzi, 19 noiembrie 2024, se împlinesc 112 ani de la nașterea savantului George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină, recunoscut la nivel mondial ca unul dintre creatorii biologiei celulare moderne. Universitatea noastră îl are ca patron spiritual pe George Emil Palade.
În semn de omagiu faţă de activitatea lui George Emil Palade, ziua de 19 noiembrie a fost declarată Ziua cercetătorului şi proiectantului.
A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1936, iar patru ani mai târziu, în 1940, a susținut teza de doctorat cu titlul „Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie și fiziologie comparativă”, conform informațiilor de pe www.acad.ro.
În 1943, a obținut prin concurs funcția de conferențiar universitar la Catedra de Anatomie a Facultății de Medicină din București, sub conducerea profesorului Francisc Rainer, completând anterior etapele de preparator (în perioada studenției), asistent și șef de lucrări, potrivit lucrării „Membrii Academiei Române 1866-2003”.
În 1946, a plecat în SUA ca „visiting professor” la Institutul „Rockefeller” pentru cercetări medicale din New York. În 1952, a obținut cetăția americană și, ulterior, a avut o carieră universitară remarcabilă. În 1961, a devenit șeful Departamentului de Biologie Celulară al Institutului „Rockefeller” din New York, iar din 1972 a fost profesor de biologie celulară la Universitatea Yale din New Haven (Connecticut), unde a condus Deparatamentul de Biologie Celulară.
În cadrul cercetărilor sale, a dezvoltat „Fixatorul Palade” pentru microscopia electronică (1952), a descris structura ultrafină a mitocondriilor și topografia unor enzime ale catenei de oxido-reducere celulară (1952-1953), și a descoperit ribozomii, organite implicate în sinteza proteinelor, denumite „Granule Palade” în literatura de specialitate (1953), conform volumului menționat anterior.
O altă structură subcelulară de interes a fost reticulul endoplasmic, inclusiv relațiile sale cu aparatul lui Golgi și ribozomii. Împreună cu profesorul canadian Keith Porter, în 1954, a definit reticulul endoplasmatic ca un sistem de canale, vezicule și cisterne prezent în toate celulele vegetale și animale, reușind să explice originea acestuia. De asemenea, s-a preocupat de structuri particulare, cum ar fi conformația stigmei flagelatelor și modificările ultrastructurale ale celulelor specializate, inclusiv celulele secretorii ale pancreasului.
A acordat o atenție deosebită structurii moleculare și supramoleculare a membranelor intracelulare, în special formațiunilor membranare care constituie tilacoidele granale și intergranale ale cloroplastelor. Din punct de vedere medical, cercetările sale s-au concentrat pe structura și funcțiile de transport ale pereților sangvini.
Redacţia
Foto: UMFST Târgu Mureş FB