Tăureniul se află la 60 de kilometri de Târgu Mureş şi la 15 de Luduş, pe direcţia Zau-Sărmaşu.
Străbătut de Pârâul de Câmpie şi privit din maşină, Tăureniul pare ţara ascunsă a apelor, mai ales când vezi cele peste 150 de hectare cu luciu de lacuri.
E clar că legendele Tăureniului sunt toate cu peşti şi pescari, cu poveşti frumos rostite despre zeci de kilograme şi metri mulţi lungime. În lumea din afara basmelor, la Tăureni se prinde amur, biban, caras, fitofag, oblet, roşioară, şalău, ştiucă şi caras, dar noi am ales din alt soi, câteva exemplare de vreo 2 kilograme fiecare, ca să facem un
CRAP ÎN ŢĂPUŞĂ
Este pentru serile liniştite de vară, atunci când vrei să iei dintr-un apus minutele alea două când soarele se ascunde după dealuri, dar te mai salută odată de pe luciul lacului pe care-l vezi mare, cât cuprinzi cu ochii.
Crapul trebuie curăţat de intestine şi de branhii, după care se spală frumos. Legat de solzi, părerile sunt împărţite. Unii spun că nu e bine să-l curăţăm, ca să-şi păstreze între solzi savoarea şi grăsimea. Veţi zice, desigur, că s-ar putea ca pieliţa şi solzii să se ardă şi mare dreptate aveţi, dar carnea va rămâne oricum zemoasă şi nu se va înnegri deloc de la arsura focului.
Alţii îl curăţă de solzi. Faceţi aşadar cum vreţi, mai ales că prima experienţă o cere pe a doua şi sigur vă veţi repeta alt apus, într-o altă vară.
Crăpăm crapul necrăpat…Ăăăă, asta ar fi trebuit s-o zicem înainte să gustăm din caisata aromată de lângă ceaunul cu borş de lângă noi. Aşa că, de fapt despicăm crapul pe lungime, până despărţim jumătăţile una de alta. Îl sărăm bine, îl piperăm din belşug şi îl prindem de două ori, într-un ţăpuş, în susul şi în josul lui şi lemnul îl înfigem în pământ, înclinat înspre înăuntru. La fel facem cu toţi ceilalţi peşti înjumătăţiţi, până ne iese o horă, prinsă ritualic în jurul focului, pornit cam la jumătate de metru de ţăpuşii noştri. Secretul e să frigem peştele încet, pe amândouă părţile deodată şi când partea cu solzi e rumenită, să-l întoarcem cu dinăuntrul, care se face mult mai repede. Nu e treabă complicată, trebuie atenţie doar la măsura flăcărilor, pentru că va trebui să rumenim crapul când încă focul este viu, pentru că la gust e mai bun aşa, decât la jar.
De-aici încolo, mujdeiul să fie cu usturoi şi vinul alb cu struguri, că treaba e bună rău.
INGREDIENTE:
- crap proaspăt;
- sare;
- piper.
ISTORIE CU GUST este primul album gastro-turistic din istoria judeţului Mureş, în care fiecare
localitate are pagina ei. Este ca o carte de identitate, în care identifici o parte din ceea ce eşti tu. Dacă acum locuieşti în oraş, dar te-ai născut la ţară, sigur îţi găseşti în carte locul de unde ai plecat. Dacă n-ai nicio treabă cu viaţa de la sat, în mod sigur ai rude care stau acolo. Vei găsi exact localitatea unde trăiesc oamenii pe care îi iubeşti. Dacă eşti pasionat pur şi simplu de gătit, în carte vei găsi o multitudine de gusturi, care te vor atrage în mod sigur, chiar dacă nu eşti un adept al bucătăriei tradiţionale. Pentru că e bine să ştim de unde venim…
„Istorie cu gust” realizează o grupare subiectivă, agreată cu specialişti în etnografie, a celor
102 localităţi ale judeţului Mureş, în 10 zone etnografice. Proiectul relatează, în fotografii şi
texte, ingredientele şi metoda de preparare a celor mai vechi reţete ardeleneşti din judeţul
Mureş, completate de elemente de tradiţie locală, asigurând prezenţa tuturor comunităţilor
etnice şi a zonelor geografice reprezentative ale judeţului.
Practic, fiecărei localităţi îi revine o pagină sau două, în care elementul central este fotografia reţetei specifică locului, realizată de Adela Şipoş, completată cu povestea oamenilor de aici, pe care ei înşişi o aduc în faţa lumii.
În fiecare număr de vineri, în Cuvântul liber puteţi degusta din bunătăţile mureşenilor, iar detalii despre proiectul E14 SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiţi pe www.istoriecugust.ro , unde puteţi comanda şi cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră.
Sergiu Zereş