Primele alegeri din România Mare au avut loc în 1919: pe 2, 3 şi 4 noiembrie alegerile pentru Adunarea Deputaţilor, pe 7 şi 8 noiembrie pentru Senat.
Noul sistem de vot universal pe întregul teritoriu al României Mari a fost reglementat prin mai multe acte normative publicate în Monitorul Oficial, dar punerea în practică a suferit şi numeroase amânări pe parcursul anului 1919.
Legislaţia este foarte detaliată, stabilind data, intervalul orar de desfăşurare a scrutinului, stabilirea locaţiei pentru fiecare Birou Electoral Central de circumscripţie, asigurarea pazei, amenajarea cabinelor, cuantumul amenzilor pentru nerespectarea legii, modalitatea de imprimare a buletinelor, modul de votare.
Pentru prima dată aveau drept de vot cetăţenii români de sex masculin, cu vârsta peste 21 de ani împliniţi, astfel numărul alegătorilor creşte, iar ţărănimea dobândeşte o pondere electorală clară, în comparaţie cu sistemul electoral anterior, cel al votului cenzitar.
Candidaţii puteau să-şi depună candidatura în cel mult două circumscripţii electorale.
Pentru orice persoană interesată să studieze fenomenul electoral în România, Arhivele Naţionale ale României sunt un reper de neocolit: aici se găsesc, în fondul Ministerul Justiţiei, documente referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor. (sursa şi foto – facebook.com/Arhivele.Nationale.ale.Romaniei/)
Ileana Sandu