Este foarte clar că, pentru Simion, Ciucă şi Geoană, finala prezidenţialelor se dă în primul tur. Doar Ciolacu este sigur că prinde turul doi, cel mai probabil de pe prima poziţie. Cine intră, însă, în bătălia finală este încă incert. Ciucă părea că nu mai are nicio şansă în faţa lui Simion, cel puţin până de curând, când generalul în rezervă a primit o neaşteptată mână de ajutor de la un coleg liberal, senatorul mureşean Cristian Chirteş. În calitatea sa de şef al Comisiei SRI din Senat, liberalul mureşean a declarat, în Parlament, că George Simion s-ar fi întâlnit cu ofiţeri ai serviciului secret rus GRU şi că, de aceea, ar avea, de fapt, interdicţie de a intra în Republica Moldova şi Ucraina.
Poate că, pentru unii, pare o simplă declaraţie în plină campanie electorală, însă, în actualul context internaţional, orice legătură a unui politician român cu Rusia îi va alunga acestuia voturi, pentru că românii nu mai vor ca Moscova să aibă vreo influenţă asupra treburilor ţării noastre. Aşadar, odată etichetat ca „unealtă a Rusiei”, Simion va începe să piardă din popularitate, iar şansele preşedintelui PNL ar putea creşte considerabil.
De atât are nevoie Ciucă – să intre în turul doi, iar de acolo înainte se va baza pe deja clasica unire a forţelor de dreapta împotriva candidatului PSD. Şi, iată, un mureşean, Cristian Chirteş, ar putea ajunge în graţiile posibilului viitor preşedinte al ţării. Asta mă face să cred că, dacă acest scenariu va avea loc, vom asista la schimbări la nivelul conducerii PNL Mureş. Deocamdată, conducerea este asigurată de „cei trei prefecţi”: Togănel, Dobre şi Butuc. Asta porneşte de la o glumă care circulă prin Târgu Mureş şi care zice cam aşa: „Suntem singurul judeţ cu trei prefecţi”, aluzie la faptul că cei trei sunt de nedespărţit. Deocamdată, ei se ocupă cu lucruri mărunte şi îi pedepsesc pe târgumureşeni pentru că PNL nu a fost inclus într-o combinaţie politică locală.
Marţi, la puţin timp după ce a fost anunţată coaliţia UDMR – PSD şi în Consiliul Local au fost aleşi doi viceprimari, câte unul din partea fiecărei formaţiuni menţionate, Prefectura Mureş a informat Consiliul Local că a atacat în instanţă ultima hotărâre a acestuia, care stabilea organigrama Primăriei. Nu mai intru în amănunte; ar fi trebuit să informeze Municipiul, adică Primăria, şi nu Consiliul Local. Ce înseamnă acest demers? Înseamnă că, din nou, Ministerul Finanţelor ar putea bloca fondurile cuvenite oraşului din cotele defalcate din impozitele pe venit şi TVA. „Sâc! Sâc!” Peste 80% dintre politicieni asta ar spune: „Foarte bine! Aşa e politica! Să-i blocheze, să-i pună la zid!” Ar spune asta râzând de necazul creat lui Soós şi noilor săi aliaţi social-democraţi, care, în opinia actualilor lideri liberali, vor trebui să dea socoteală firmelor, ONG-urilor sau instituţiilor subordonate din Târgu Mureş care, cel mai probabil, nu vor încasa sume importante de bani.
Dacă pentru asta există prefecturile, mai bine le-am desfiinţa. La ce folosesc? Poate doar în judeţul Mureş, pentru plătit poliţe sau pentru retrocedat mii de hectare de pădure urmaşilor lui Burebista. Pardon, Bánffy
László. Cine a retrocedat cele 2.260 de hectare de pădure, adică fostul prefect PNL Mara Togănel – în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene de Fond Funciar, putea măcar să le dea înapoi hectarele din pădurea propriu-zisă prin eliberarea unui titlu parţial – fără să includă 54 de hectare din cele 2.260 fix în cuva lacului de acumulare de la Barajul şi Hidrocentrala Răstoliţa, adică pe amplasamentul unui obiectiv strategic naţional, deja intabulat în favoarea statului român. De ce s-a întâmplat aşa? Probabil pentru că de acolo vor veni primii mulţi bani pentru exproprieri, statul fiind obligat să dea aceşti bani pentru a se putea umple cuva lacului. Exista o altă posibilitate? Se pare că da. Iar acum cei care au emis titlul se tem ca lumea să nu afle că exista şi posibilitatea să fie emis un titlu parţial şi astfel ar fi fost evitată situaţia actuală.
Chiar în această perioadă, povestea continuă: trei dintre cele 54 de hectare din cuva lacului se aflau într-o parte, iar celelalte 51 ha în altă parte. Sursele noastre susţin că acestea erau astfel poziţionate încât să atingă toate zonele de captare ale celor şapte izvoare – pâraie incluse iniţial. Doar că, de curând, în urma emiterii Acordului de Mediu, s-a aflat că nu vor mai fi captate toate cele şapte izvoare, iar cele trei hectare separate vor rămâne neinundate. Adică mai ieftine. Acum, se pare că bătălia este ca această suprafaţă de teren să fie mutată lângă cele 51, desigur, tot în cuva lacului de acumulare, partea care va fi inundată. Şi se mai pune o întrebare: dacă poate fi mutat amplasamentul a trei hectare lângă cele 51, oare nu se poate ca toate cele 54 să fie mutate în afara perimetrului Barajului?! Pe aceeaşi logică/legislaţie.
Prefectura, ca orice altă instituţie a statului, este obligată prin lege să apere, în primul rând, interesele statului român. Oare la Răstoliţa interesul statului era ca aceste hectare să fie retrocedate pe „felii” special poziţionate pe un amplasament al statului român, al cărui destinaţie era cunoscută de toată ţara? Nu cred. Nu comentez faptul că o instanţă a dispus ca urmaşii lui Bánffy să fie împroprietăriţi, dar nu cred că Prefectura a apărat interesul statului aşa cum ar fi trebuit.
Suntem, însă, buni la pedepsit comunităţi, la arătat muşchi şi la pozat în ipostaze de forţă. Mai mult, tocmai ei se laudă că au pus umărul la finalizarea investiţiei de la Răstoliţa. Nimic mai fals. Spun asta pentru că ştiu personal, fiind de faţă, cine a făcut adevăratul lobby pentru obiectivul energetic din judeţul nostru.
Şi ne mai mirăm că o ducem cum o ducem! Din păcate, nu putem nici noi scrie tot ce ştim. Dar asta nu înseamnă că cei care abuzează de funcţiile pe care la au vor rămâne invizibili. Actele de administraţie lasă urme şi oricine este sau va fi curios să afle adevărul o poate face.
Părerea mea e că prefecturile ar putea fi desfiinţate. Decât aşa, să încurce sau să fie folosite în te miri ce scopuri, mai bine fără. Pompierii se descurcă şi singuri la inundaţii, nu trebuie dirijaţi de un politruc, iar fiecare instituţie îşi ştie face treaba singură. Cât despre verificarea legalităţii actelor din administraţia locală, mă îndoiesc serios că se face în mod corect. A mai fost un caz prin 2018–2019 când, în ultima zi a celor şase luni (termenul legal pentru atacarea unei hotărâri), în ultimul ceas, adică la 15:59, cu un minut înainte de încheierea programului de lucru, Prefectura Mureş a atacat bugetul Târgu Mureşului. Asta deşi putea fi atacat din prima zi când a fost transmis prefecturii. În tot acest timp, hotărârea respectivă a produs efecte. Doar că, atunci, cineva a avut curaj şi a făcut o plângere la Guvern, care s-a lăsat cu sancţiuni din partea corpului de control al ministrului de interne.
Să vedeţi de 1 Decembrie cât de plin va fi de „patrioţi” care s-au ostenit pentru binele comun. Dar până atunci, mai vorbim.
Dragoș Bardoși