Sânpetru de Câmpie
Despre acest loc s-a pomenit pentru prima dată la Alba Iulia, limba latină a scrierii de la 1305 numindu-l Sancta Petro. Şi Biserica Reformată Calvină, botezată nu întâmplător cu hramul Sfântul Petru, tot în anii aceia a fost atestată documentar, în evidenţele Episcopiei Catolice de Alba Iulia.
Oamenii din Sânpetru, fie ei români, maghiari sau romi, ortodocşi, reformaţi sau penticostali, au trăit în bună pace unii cu alţii şi cu Dumnezeul tuturor, în lăcaşurile clădite întru rugăciune, ce stau şi acum mărturie şi prilej de fală în faţa celor ce le trec pragul. Biserica de lemn de la 1818 a fost înlocuită cu cea în care se slujeşte şi astăzi, dar a lăsat mărturie pentru vremuri viitoare icoanele şi cărţile pe care le găzduia în turlă.
La necazuri, dar mai ales la bucurii, oamenilor din Sânpetru de Câmpie le place să petreacă împreună. Şi cum ar putea s-o facă mai cu sens, dacă nu cu o
PULPĂ DE CURCAN LA CUPTOR DE LEMNE, CU DULCEAŢĂ DE ARDEI IUTE
Pulpa de curcan se spală bine cu apă rece, până o vedem destul de trezită cât să primească în bucurie un amestec de sare, piper, boia dulce şi cimbru. Din fiecare câte două linguriţe, dar din cimbru numa’ una, că-i mai aspru.
De la apa rece şi frecatul în amestec, sigur pulpa e destul de ostenită, cât să se bucure de un pat călduţ, aşezat din morcovi, ceapă şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi punem în oala de lut.
Nu lăsăm bunătatea ce va să vină la hodină, decât după ce mai crestăm în trei-patru locuri susul pulpei, pentru a pune la păstrare câţiva căţei de usturoi. Şi mai ascundem încă vreo doi sub piele.
Cu un pahar de apă şi o lingură de ulei deasupra, dăm la foc încins oala de lut. Când lemnul se mai domoleşte, adică după vreo jumătate de ceas, mai lăsăm cam două ore şi jumătate bune. Dar nu plecăm departe, că mai trebuie să stropim din vreme-n vreme cu zeama lăsată pe fundul oalei.
Fiind pasăre mare de casă, curcanul trebuie lăsat în voia lui şi până-i gata, aproape că avem vreme să facem dulceaţa de ardei iute, cu care musai trebuie uns, în faţa mesenilor. Luăm câte un kilogram de ardei pişcos şi de ardei roşu şi îi dăm prin maşină. N-am mai spus, dar v-aţi gândit desigur, că mai devreme scoatem sâmburii şi cât om fi de supăraţi, nu ne frecăm la ochi. Fierbem un litru de oţet şi un kilogram de zahăr, până se face o îngroşală, după care punem deasupra ei amestecul de roşu din ardeii deja tocaţi. Mestecăm cu treabă bună, până se leagă ca o dulceaţă. Punem purpuriul în borcan şi îl dăm la dust, un clocot-două, după care îl învelim în pătură, ca pe un prunc în luni de iarnă.
Şi aşteptăm curcanul, să se cunoască…
INGREDIENTE:
1 pulpă de curcan; 2 linguriţe de sare; 2 linguriţe de piper; 2 linguriţe de boia; 1 linguriţă de cimbru; 3 morcovi; 2 cepe albe; 6-7 căţei de usturoi.