La Exploatarea Minieră Certej-Săcărîmb (judeţul Hunedoara – n.n.), în dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5, o porţiune lată de aproximativ 50 m şi înaltă de 25-27 m, care făcea parte din digul iazului de decantare, a fost expulzată şi împinsă, iniţial, pe o porţiune de aproximativ 50 m. Ulterior, această spărtură s-a lărgit rapid ajungând la 80 m. Prin ea s-a scurs apă şi mâl care au distrus în localitatea Certeju de Sus, în imediata apropiere a lacului, 6 blocuri de locuinţe cu 25 apartamente, un cămin cu 30 camere, 7 locuinţe individuale, 4 construcţii cu caracter socio-cultural şi anexele a 24 gospodării. Au fost grav avariate 2 blocuri de locuinţe. Surprinse în clădiri de torentul de apă şi şuvoiul de mâl 84, persoane şi-au pierdut viaţa, 3 au fost date dispărute şi 76 au fost rănite. Valoarea pagubelor materiale a fost estimată la aproximativ 8 milioane lei. Activitatea de exploatare minieră a fost întreruptă de la 30 octombrie până la 4 noiembrie.
În vederea identificării cauzelor producerii catastrofei şi a luării măsurilor ce se impuneau s-a constituit, în data de 2 noiembrie 1971, o comisie guvernamentală de anchetă. Rezultatul anchetei privind cauzele producerii dezastrului au fost consemnate într-un raport ce se păstrează în fondul CC al PCR Cancelarie. Au fost analizate mai multe ipoteze privind cauzele ruperii digului şi s-a ajuns la concluzia că această catastrofă s-a produs din cauza schimbării amplasamentului iniţial al iazului, construirii locuinţelor în imediata sa apropiere, încălcându-se astfel prevederile proiectului de sistematizare a exploatării miniere, utilizării iazului de către exploatarea minieră şi creşterii nivelului său, în perioada 1960-1971, atunci când în apropiere existau deja locuinţele individuale.
Din acelaşi document aflăm că digul mai cedase sub presiunea apei şi mâlului în anul 1967. Porţiunea avariată se afla la aproximativ 40 m nord de locul în care s-a produs ruptura în anul 1971. S-a considerat că avaria produsă în anul 1967 s-a datorat unei sonde inverse scoasă din funcţiune. Atunci nu au existat pierderi de vieţi omeneşti. Din păcate, după prima rupere a digului, autorităţile nu au oprit exploatarea şi nici nu au luat suficiente măsuri pentru asigurarea ei, reziduurile miniere fiind depuse, în continuare, în acest iaz.
Cei care au suferit pagube de ordin material au fost despăgubiţi de către stat. Supravieţuitorii care locuiau în blocurile distruse au primit câte un apartament, iar cei cărora li s-au dărâmat casele şi anexele au putut să ridice altele cu materiale de construcţii primite de la autorităţi. (sursa şi foto – facebook.com/Arhivele.Nationale.ale.Romaniei/)